Avem de-a face cu o frescă metaforizată din toate culorile anotimpurilor iubirii a cărei esență este destăinuită de-un suflet de femeie, înțelegându-se astfel sensibilitatea și rafinamentul cu care sunt exteriorizate trăirile și gândurile. Astfel, nu e de mirare că debutul cărții se prezintă cu invitația atât de tandră și de profundă de a tălmăci creația, simțind ceea ce creatoarea transmite printre rânduri: „Când degetele-ți nerăbdătoare vor răsfoi paginile una câte una, inima mea va bate în pieptul tău și vei simți ce eu simt, vei zâmbi și vei iubi ce eu iubesc, voi ști c-ai reușit să citești printre rânduri.” Măiestria de care dă dovadă autoarea volumului prezent este una angelică, cuvintele așternute de către domnia sa sunt atinse de divin, aripile poemelor sale – cutreierând lumea – au absorbit din frumos, puritate și dragoste, le-au împletit în harul poetei și sunt destăinuie cititorilor. Prin volumul de față vă veți mai domoli din setea de dorințe, de cunoaștere, de intensitate a vieții, gustând din aromele persistente ale acestora, ori – unde e cazul – din realitatea relevată de scriitoare, uneori cruntă, alteori mai puțin dură, cu demonii ei, cu privările de libertate, cu umbrele reci și câte și mai câte – toate acestea combătute într-o manieră galantă: „Îmi place să-mi duc demonii la intersecțiile aglomerate de-ntrebări, să ne putem cunoaște mai bine.” Primiți „sufletul” în acompaniere, îmbrăcați haina simplității și poposiți pe meleagurile societății, cunoașteți natura (inclusiv cea umană), bucurați-vă de romantism, de artă și de referințe culturale presărate cu tact de către eul liric. În „Suflet de femeie” M. Camelia surprinde cititorul, creditând în special versul alb, cu un limbaj colocvial care avantajează muzicalitatea. Structura cărții – un ușor mix de accente dintre neomodernism, romantism și postmodernism - oglindește femeia puternică, dar rafinată, care îşi defineşte independența și identitatea.