Isteria este un concept care ţine atât de limbajul popular, cât şi de discursul medical. Este considerată a reprezenta în acelaşi timp şi judecată de valoare, şi injurie, iar până în anul 1980 era inclusiv un diagnostic psihiatric; este sacul fără fund misogin al gândirii universale, din vremurile unei Antichităţi imemoriale şi până în timpurile noastre, oricum am lua-o. 

Aşadar, a ne apleca asupra isteriei înseamnă, poate, înainte de toate, a ne apleca asupra istoriei celei care a fost considerată timp îndelungat o boală femeiască, care s-a dovedit apoi a fi un rău universal, înainte de a fi pur şi simplu suprimată din manualele de psihiatrie sub influenţa American Psychiatric Association şi a Organizatiei Mondiale a Sănătătii, reprosându-i-se , ' , că nu e îndeajuns de clară, nu este discriminatorie, ci este complexă şi, în consecinţă, nu se supune regulilor comerciale ale laboratoarelor farmaceutice. Şi totuşi, iată două simple fapte:

Cel mai vechi papirus medical egiptean, papirusul Kahoun, datând din jurul anului 1900 î.e.n., face referire la bolile uterului. Acesta descrie cu o precizie surprinzătoare tulburările comportamentului legate în esenţă de „deplasarea matricei" şi care ar fi, chiar şi în zilele noastre, calificate drept manifestări isterice. În anul 1980, în Statele Unite ale Americii, editia ' anuală a manualului de psihiatrie, cunoscut drept Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (aflată actualmente la a patra ediţie DSM-IV, în aşteptarea iminentă a apariţiei celei de a cincea ediţii DSM 5 1 ), decreta modificări esenţiale în abordarea nosografică a bolii psihice: lucrul care a stârnit cel mai aprig spiritele, şi care a generat redactarea a numeroase articole, inclusiv în presa cu audienţă generală, a constat în dispariţia, folosindu-se chiar termenul de „abolire", a isteriei. Ediţiile următoare au continuat implacabil pe linia aceleiasi destrămări. Isteria se vedea înlocuită de o serie de diagnostice care, până atunci, făcuseră parte integrantă din ea, şi care se trezeau astfel fără vreo legătură recunoscută între ele. Se făcea aşadar referire la un sindrom de conversie, la tulburări somatoforme, la simulare, la personalitatea histrionică, pentru a nu le aminti decât pe cele mai importante. Odată cu apariţia în anul 1983 a traducerii în limba franceză, această prejudecată împotriva uneia dintre afectiunile cele mai cunoscute nu a trecut fără…..