René Guénon considera ca Occidentul, mai mult ca oricand, trece printr-o criza datorata rupturii de Traditia intruchipata in aceasta zona de valorile autentice ale crestinismului. Dat fiind ca Biserica Catolica, singura care ar fi putut sa ofere un sprijin in acest sens, a dovedit deja ca s-a indepartat de linia traditionala, una dintre putinele sanse de redresare ale Occidentului ar fi apropierea de spiritualitatea orientala, care pare sa fi ramas inca fidela Traditiei. Insa tendintele „moderne” au inceput deja sa invadeze si Orientul, astfel incat chiar si acolo filonul autentic trebuie cautat cu grija.

René Guénon s-a născut la Blois, în 1886. În perioada 1909-1912 ia contact cu doctrinele orientale, a căror coerenţă şi unitate de principii cu creştinismul va Încerca să le pună În evidenţă pentru a putea trezi În Occident forţele capabile să se opună decăderii acestuia. În 1928, afectat de moartea soţiei sale, dar şi de neînţelegerea cu care fusese primit de către diferite medii franceze efortul său de a resuscita spiritul tradiţional, Guénon părăseşte Franţa şi se stabileşte, În 1930, la Cairo, unde se va căsători cu o tânără musulmană. În toată această perioadă va con­ tinua să scrie În limba franceză şi să publice În Franţa; se săvâr­şeşte din viaţă În 1951. A Întreţinut o vastă corespondenţă cu trei gânditori români: Vasile Lovinescu, Marc-Mihail Avramescu şi Mihai Vâlsan.

În peisajul gandirii contemporane, opera lui Rene Guenon are un profil cu totul singular: ea pare mai degrabă mesajul riguros şi cuprinzător al unei instanţe spirituale dedt expresia - inerent limitată şi partizană - a unei concepţii individuale. Lucrările sale nu studiază un domeniu al realului, nu dezvoltă elementele unei doctrine anume, nici nu relatează un traseu de căutări ori experienţe proprii; Rene Guenon nu se impune În nici un caz ca "autor" ci, mai degrabă, ca manifestare a unei funcţiuni - de reamintire, de traducere În limbaj modern şi de mărturie a ceea ce toate civilizaţiile tradiţionale recunosc ca fundament şi totodată ca pol esenţial: principiul metafizic, Realitatea supremă manifestată prin Înţelepciunea primordială (philosophia Perennis, Sanatana Dharma) răsfrântă la rându-i, În mod specific, dar deplin, În fiecare tradiţie autentică. Ca atare, tI nu e câtuşi de puţin un "original", ci un mediator; un canal impersonal, dar special modelat, prin care adevărul iniţial şi unic se comunică lumii moderne Într-o formulare aptă de a-i fi pe înţeles.