Epoca actuală nu este doar una a descoperirii; este şi o perioadă a revizuirii diverselor elemente ale cunoaşterii. După ce a recunoscut că nu există fenomen a cărui primă cauză să fie în continuare accesibilă, ştiinţa a rezumat examinarea vechilor sale certitudini şi şi-a dovedit fragilitatea. Astăzi îşi vede vechile principii dispărând unul după altul. Mecanica rămâne fără axiomele sale şi materia, anterior eternul substrat al lumilor, devine un simplu agregat de forţe efemere într-o condensare tranzitorie. În ciuda laturii sale conjuncturale, în virtutea căreia scapă într-o anumită măsură celei mai severe forme de critică, istoria nu a fost scutită de revizuirea ei generală. Nu mai există nici măcar una dintre fazele sale de care să putem spune că este cunoscută cu certitudine. Se pune acum iarăşi în discuţie ceea ce a părut să fie dobândit definitiv. Printre evenimentele al căror studiu a părut încheiat a fost şi Revoluţia Franceză. Analizată fiind de mai multe generaţii de autori, s-ar putea presupune că este perfect elucidată. Ce se poate spune nou, cu excepţia modificării unora dintre detaliile sale? Şi totuşi, apărătorii săi cei mai hotărâţi încep să ezite în judecăţile lor. Mărturiile vechi se dovedesc departe de a fi impecabile.

S-a zdruncinat credinţa în dogme considerate odinioară sacre. Literatura de ultimă oră privitoare la revoluţie trădează aceste incertitudini. Relaţionând cu ea, oamenii sunt din ce în ce mai prudenţi în tragerea concluziilor. Nu numai că eroii acestei mari drame sunt discutaţi fără indulgenţă, însă gânditorii întreabă dacă nu cumva noua dezlegare care a urmat fostului regim s-a afirmat natural, fără violenţă, în cursul civilizaţiei aflată în progres. Rezultatele obţinute nu mai par să se afle în corespondenţă nici cu costul lor imediat, nici cu consecinţele mai depărtate pe care le-a evocat revoluţia, din posibilităţile istoriei. Mai multe cauze au condus la revizuirea acestei perioade tragice. Timpul a calmat pasiunile, au apărut numeroase documente din arhive şi istoricul învaţă să le interpreteze independent. Însă probabil că psihologia modernă ne-a influenţat cel mai mult ideile, permiţându-ne să citim cu mai multă linişte oamenii şi motivele comportamentului lor.