Sursa tuturor lucrurilor, lumina, are mai multe forme decât sunt stele pe cer. Un singur gând frumos este suficient pentru a o face să strălucească. Însă o singură greşeală poate pârjoli o întreagă pădure în suflet, ascunzând toţi aştrii de pe cer. Iar, în vreme ce greşeala încă te mistuie, iubirea ori credinţa pierdută îţi poate da senzaţia că totul s-a sfârşit, că nu poţi merge mai departe. Dar acest lucru nu este adevărat. Nu este câtuşi de puţin adevărat. Indiferent ce ai făcut, indiferent unde te-ai rătăcit, lumina nu te părăseşte niciodată. Orice lucru bun care s-a stins în tine poate reînvia, dacă ţi-o doreşti din tot sufletul. Inima nu ştie să renunţe, pentru că inima nu ştie să mintă. Îţi ridici privirea din carte, întâlneşti zâmbetul unui necunoscut şi căutarea reîncepe. Nu se aseamănă cu ceea ce a fost. Este întotdeauna diferită. Însă noua pădure ce creşte în inima deja vătămată este, uneori, mai deasă şi mai puternică decât înaintea pârjolului. Iar, dacă zăboveşti o clipă acolo, în lumina renăscută dinlăuntrul tău, ierţi totul şi nu te dai bătut, mai devreme sau mai târziu te vei reîntoarce în locul în care lumea era alcătuită din dragoste şi frumuseţe: la origini. La origini. — Salutare, Lin. Asta da surpriză! a strigat Vikram, dintr-un colţ al încăperii întunecoase şi umede. Cum m-ai găsit? Când te-ai întors? — Adineauri, am răspuns, din pragul uşilor mari ce dădeau pe terasa dinspre stradă. Unul dintre băieţi mi-a spus unde eşti. Vino puţin până afară. — Intră, frate, a spus Vikram, râzând. Hai să-ţi fac cunoştinţă cu băieţii. Am şo