Asemenea lui Tolkien, Hemingway a scris, cândva, că lumea este
un loc minunat pentru care merită să lupți. În zilele noastre, este mai
ușor de observat lupta, decât ceea ce este minunat. Este ușor să arăți
spre cerurile cenușii și spre norii plumburii, dar poate că ar trebui să
fim cu toții mai mult ca Sam-cel-înțelept Gamgee (dar, de preferat, cu
mai puțină blană pe picioare) și să vedem binele din lumea noastră.
O prietenă de-a mea, Rita, a crescut în Letonia în epoca sovietică.
Nu chiar Mordor, dar un context plin de teamă și de neîncredere, o
perioadă în care fiecare fereastră avea draperiile trase și în care
comunitățile erau modelate de suspiciune și de neajunsuri.
Ocazional, ajungea acolo câte un camion cu banane din Vietnam.
Neștiind când vor găsi banane din nou, prietena mea și familia ei
cumpărau cât de multe își permiteau și puteau căra.
Apoi, urma așteptarea, căci bananele erau verzi încă și nu puteau
fi mâncate. Lăsau fructele în bufet, la întuneric, să se coacă mai
repede. Bananele, care, din verzi, deveneau galbene, erau o
adevărată magie într-un oraș cu cincizeci de nuanțe de gri. Copil
fiind, Rita credea că există doar trei culori: negru, gri și maro.
Tatăl ei a decis să schimbe situația, așa că a luat-o la o vânătoare
de comori prin oraș: să caute culori, frumusețe și binele din lume.
Aceasta este intenția cărții de față: să vă ducă la o vânătoare de
comori; să caute fericirea; să găsească binele din această lume – și să
le aducă pe toate la lumină, astfel încât, împreună,