În timp ce stau la umbra viţei de vie, sub cerul albastru al Italiei de sud, scriind această povestire, mă gândesc cu oarecare surprindere că participarea mea la uluitoarele aventuri ale domnului Ca vor n-a fost, de fapt, decât rezultatul unui simplu accident. Ar fi putut să-mi ia locul oricare altul. Am nimerit în mijlocul acestor evenimente într-o perioadă când mă consideram departe chiar şi de cea mai mică posibilitate de a întâlni vreo experienţă tulburătoare. Mă dusesem la Lympne deoarece îl socoteam locul cel mai lipsit de întâmplări din lume. „Aici, în orice caz, îmi ziceam eu, voi găsi linişte şi voi putea să lucrez!" Rezultatul este cartea aceasta. Pentru că destinul nu ţine seama de planurile mărunte ale oamenilor. Ar trebui, poate, să menţionez aici că suferisem, cu puţină vreme înainte, nişte pierderi considerabile în unele combinaţii financiare. În momentul de faţă, înconjurat de tot confortul bogăţiei, îmi face plăcere să vorbesc despre strâmtorarea în care mă aflam. Trebuie chiar să admit că eu însumi eram vinovat, în oarecare măsură, de situaţia mea. dezastruoasă. 

S-ar putea să existe domenii în care manifest oarecare, pricepere; afacerile financiare nu se numără printre ele. Dar pe atunci eram tânăr şi, alături de alte calităţi discutabile, tinereţea mea se mândrea tocmai cu priceperea în afaceri. Sunt ~.i azi tânăr în ani, dar întâmplările prin care am trecut au şters o parte a tinereţii mele. Dacă mi-au adus şi înţelepciune, rămâne încă de văzut. Nu cred că are vreun rost să intru în amănuntele eşecurilor care m-au făcut să debarc la Lympne, în Kent..în zilele noastre, tranzacţiile financiare implică o mare doză de aventură. Am acceptat toate riscurile. în afaceri, există în mod invariabil o anumită cantitate de a da şi de a iam, iar mie mi-a fost sortit, în cele din urmă, să dau, oricât mi-a venit de greu. Chiar când credeam că lichidasem totul, un creditor cârcotaş a hotărât să se ţină scai de mine. Poate că aţi auzit despre senzaţia de arsură cu fier roşu, a virtuţii rănite, sau poate că aţi şi simţit-o. Creditorul m-a urmărit până în pânzele albe. în cele din urmă mi-am spus că dacă nu vroiam să trudesc din greu pentru existenţă, angajîndu-mă undeva ca funcţionar, nu mai aveam nimic altceva de făcut decât să scriu "o piesă de teatru. Am oarecare fantezie şi bun gust, şi eram decis să mă lupt din răsputeri înainte de a accepte o soartă de funcţionar. Pe atunci, în afară de încrederea în talentul meu de om de afaceri, aveam şi convingerea că pot să scriu o piesă foarte bună. î