Phoenix Sierra era pe cale să-şi concedieze secretara.Poate că ea nu l-ar fi luat în serios,de vreme ce era cu regularitate concediată,dar de data asta jură s-o facă de-adevăratelea.Belle va trebui să-şi caute un alt loc unde să-şi tot plimbe hârtiile de colo-colo.O s-o facă de îndată ce va ieşi de la Urgenţă.
Pur şi simplu,Belle întrecuse măsura cu ceea ce ea credea că s-ar numi o şotie reuşită.Puţini oameni sunt capabili să pătrundă subtilităţile unei glume perfecte,
se trezi el teoretizând.Ba încă şi mai puţini o gustă,dacă ei sunt „parte vătămată”.
Iar el se afla deocamdată în ultima categorie.În ciuda faptului că admira enorm
farmecul ingenuu al secretarei sale,nu credea că încercarea ei putea fi
considerată într-adevăr amuzantă.Mai degrabă dureroasă,nicidecum nostimă.
-Un pui de găină,mormăi el,dezgustat.Unul în carne şi oase,însetat să-i soarbă sângele până la ultima picătură.Puiul îl atacase,iar el o s-o concedieze pe Belle.
Şi ce conta că Belle era singura capabilă să găsească ceva în debandada de la birou? Adevărul e că trebuia să recunoască,dacă nu ar fi fost sistemul idiot dar eficient,de îndosariere al lui Belle,mai mult ca sigur că nici el,nici frate-său,
Denver,nu ar fi avut cum să arate negru pe alb că primiseră diverse sume de bani pentru construcţiile sau renovările executate de firma lor în Richmond,
Virginia.Dar faptul că Belle lucrase cu ei doi încă de la fondarea companiei de construcţii,nu o îndreptăţea să recurgă la crimă.