CUVÂNT-ÎNAINTE 

Meseria de părinte este cea mai grea din lume. Iar să fii un părinte „minunat“ pare o sarcină de-a dreptul imposibilă uneori! Ian Bruce, autorul lucrării Cum să fii un tată minunat, demonstrează nu numai că are o viziune profundă şi cuprinzătoare asupra a ceea ce presupune meseria de tată la începutul secolului XXI, însă reuşeşte să o şi împărtăşească într-o manieră foarte accesibilă cititorilor, pe înţelesul tuturor. Ian a evitat capcanele jargonului psihologic şi, folosind limbajul de zi cu zi, a reuşit să transforme idei complexe în planuri de acţiune practice, pe care noi, taţii, să le putem folosi în rutina noastră cotidiană ca părinţi. Demitizând ideea de „parenting“ şi declarând că poţi fi un tată minunat prin deprinderea cu uşurinţă a unui set de abilităţi, Ian le dă o speranţă tuturor taţilor care până acum doar au făcut şi ei ce au putut. Eu, care am fost părinte timp de treizeci şi patru de ani şi psiholog clinician specializat în problemele copilului şi ale familiei cu o experienţă de aproape douăzeci de ani în spate, le recomand cu căldură această lucrare atât proaspeţilor tătici, cât şi celor cu state vechi, precum şi oricărui bărbat care speră să devină într-o bună zi tată.

Haideţi să fim cinstiţi de la bun început: cei mai mulţi bărbaţi detestă mediocritatea. Noi suntem fiinţe competitive. Ne simţim mulţumiţi dacă facem lucrurile mai bine, mai rapid, mai eficient şi cu mai mult entuziasm decât alţii. Stă în firea noastră. Şi ar trebui să fim recunoscători pentru acest lucru. Nevoia de a ne atinge potenţialul maxim în loc să ne mulţumim cu o situaţie mediocră ne-a adus multe dintre realizările de care suntem mândri în lumea modernă: Revoluţia Industrială, aselenizarea şi zborurile de la Londra la New York în numai şase ore. Ne-a adus succese în sport, în artă şi în afaceri, pretutindeni în lume. Iar acum, aceeaşi tendinţă ne îndeamnă să devenim nişte taţi minunaţi. Cu un secol în urmă, ideea de a fi un tată minunat ar fi sunat extrem de straniu pentru majoritatea bărbaţilor. Pe atunci, rolul tatălui nu însemna cu mult mai mult decât să pună pâinea pe masă şi să-i disciplineze pe copii. Atât timp cât îţi puteai întreţine familia şi îţi mustrai cu severitate copiii ori de câte ori se abăteau de la reguli, îţi puteai petrece restul timpului ascuns în camera ta de lucru şi treceai drept un tată destul de bun. Însă vremurile s-au schimbat, iar în ziua de astăzi rolul nostru ca taţi este foarte diferit. A fi tată în secolul XXI implică nu numai să îţi întreţii familia şi să fii sever atunci când situaţia o impune, ci şi alte aspecte, care pe vremuri cădeau în sarcina femeilor. Se aşteaptă de la tatăl modern să poată face orice, să poarte întotdeauna de grijă familiei, să-i motiveze pe copii, să fie un bun îndrumător, consilier, educator, gestionar, asistent medical, nutriţionist, ofiţer de securitate… iar lista rămâne deschisă.