În vara anului 1962, cu putin inainte ca The Beatles sa devina faimosi, Edward si Florence se casatoresc in orasul universitar Oxford. Ceremonia decurge bine, serviciile sint satisfacatoare, petrecerea, vesela si, in sfirsit, cei doi ramin singuri. Sint fericiti, poate un pic prea emotionati. Iau cina intr-un loc numit plaja Chesil, asteptindu-si noaptea nuntii. Cu o acuratete innebunitoare, vom afla povestea acestei nopti, care, incalcind orice simt al firescului, nu se mai consuma. Cei doi tineri traiesc drama unei crize sexuale intr-o epoca in care conversatiile despre asemenea dificultati sint imposibil de purtat. „Ce i-a oprit?”, noteaza autorul, „personalitatile lor, trecutul, inocenta si temerile, timiditatea, o sensibilitate excesiva, lipsa experientei sau a unor maniere ceva mai dezinvolte, sa fi fost poate reversul unei prohibitii religioase, englezismul din ei si clasa sociala? Nimic atit de important?”. Edward si Florence sint cu adevarat un cuplu ciudat. Amindoi inteligenti si educati, dar diferiti – poate nu neaparat in mod ireconciliabil, daca ar fi reusit sa vorbeasca sincer unul cu altul.

„Putini romancieri sint capabili sa surprinda cu o asemenea intensitate adevarata natura a relatiilor dintre oameni. Plaja Chesil, acea fisie de pietris de pe tarmul Canalului Minecii, este o metafora subtila pentru un moment de certitudine coplesitoare din viata unor oameni care nu sint siguri de nimic, pentru calea pe care au pornit impreuna, crezind, ca orice tineri indragostiti, ca ei sint primii care o descopera si pentru o poveste de dragoste strivita, pe de o parte, de moralitatea ingusta a clasei de mijloc britanice si, pe de alta parte, de noul val al revolutiei sexuale.” (The Guardian)