Cuvânt înainte

 Genul literar science-fiction a fost ilustrat de foarte numeroşi scriitori, dar puţini dintre ei au scris cu destul talent şi fantezie pentru a fi consideraţi de critică şi de cititori altceva decât neînsemnaţi mâzgălici. Printre aceştia, care pe drept sunt numiţi mari scriitori, se numără van Vogt, Asimov, Sturgeon, Simak... şi, nu în ultimul rând, Heinlein. Robert Anson Heinlein s-a născut în Butler, Missouri, în luna iulie a anului 1907. După studii la Universitatea din Missouri, s-a înscris la Academia Navală din Annapolis, Maryland. Între anii 1929-1934 îl găsim în Marina Statelor Unite. Din motive de sănătate, este nevoit să părăsească Marina, dar continuă să lucreze în serviciile ei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în sectorul aeronautic pentru portavioane. Prima sa povestire, Life-Line, datează din 1935. Heinlein îşi cucereşte rapid o poziţie de prim plan în literatura SF americană, alegându-şi subiecte inspirate din realitatea zilelor sale şi povestindu-le cu fantezie şi strălucire. Personajele sale au o psihologie credibilă, logică, dialogul lor este viu şi interesant, detaliile tehnice, care întăresc structura povestirii, sunt coerente. 

Recunoaşterea calităţilor de scriitor ale lui Heinlein nu întârzie mult: autorul a fost de patru ori laureat al premiului Hugo, cu Double Star (1956), Starship Troopers (1960), Stranger in a Strange Land (1962) şi The Moon is a Harsh Mistress (1967). În 1974, Heinlein primeşte marele premiu First Grand Master Nebula. Cărţile lui Heinlein au trezit reacţii puternice şi diverse. Pe lângă mulţimea admiratorilor săi, există mulţi critici şi cititori care l-au acuzat de poziţii reacţionare şi fasciste, de şovinism sexual sau de imoralitate. Romanul Stranger in a Strange Land (care, în traducere literală, înseamnă Străin într-o lume stranie) a fost întâmpinat de tineretul american cu un imens entuziasm, devenind, în scurt timp, sursa de inspiraţie şi cartea de căpătâi a mişcării hippy. 

Romanul povesteşte viaţa unui tânăr născut pe Marte, din părinţi de origine pământeană, şi devenit, prin educaţie, pe jumătate marţian. Personalităţii fermecătoare cu care l-a înzestrat autorul i se adaugă şi tainice puteri psi, dobândite pe Marte. Personajul, cu o indubitabilă vocaţie mesianică, un fel de Hristos al erei călătoriilor spaţiale, încearcă să-i facă pe semenii săi pământeni să înţeleagă că viaţa e veşnică şi că ea se întemeiază pe dragostea neţărmurită şi pe înfrăţirea universală. Detractorii lui Heinlein îl acuză pe scriitor de instigare la disoluţia moravurilor întrucât, în roman, autorul susţine că una din porţile principale prin care oamenii pot ajunge la absoluta comuniune spirituală este dragostea fizică, practicată fără limitările impuse de morala tradiţională. Heinlein inventează în roman două concepte de bază: grokking – treaptă superioară a înţelegerii, care, în forma sa perfectă, ajunge la totala comuniune spirituală (şi verbul grok – a înţelege, a pătrunde) şi decorporalizare – moarte instantanee a trupului şi eliberare a spiritului, pe care iniţiatul o poate alege pentru sine sau o poate da altcuiva. Carte controversată, Stranger in a Strange Land rămâne, prin calităţile sale, în patrimoniul valorilor literare ale SF-ului, alături de multe alte opere ale autorului ei. Sondajele realizate de LOCUS în anii 1973 şi 1977 l-au pus pe R.A. Heinlein pe primul loc în ierarhia scriitorilor SF, aducându-i din partea cititorilor de science-fiction titlul de „cel mai bun scriitor al tuturor timpurilor”. Heinlein se stinge, încărcat de glorie, în 1988.