INTRODUCERE 

19 martie 1985 a fost o zi mare pentru mine. Urmam cursurile doctorale la Universitatea din Edinburgh, unde studiam proza lui Muriel Spark. Teza la care lucram se dovedea însă a fi mai puțin importantă pentru mine decât propria-mi scriitură. Începusem cu poezie, după care cunoscusem un oarecare succes cu proza scurtă. Nu reușisem să găsesc un editor pentru primul meu roman, însă cea de-a doua încercare tocmai primise acceptul unei edituri mici, cu sediul în Edinburgh, pe nume Polygon. Acel roman purta titlul The Flood (Potopul) și în 19 martie m-am prezentat la sediul lor pentru a semna primul meu contract de editare. Am consemnat evenimentul în jurnal, unde, totuși ocupa locul secund, după: „Mi-a venit o idee pentru un roman (crime thriller) care a pornit de la o situație precisă și s-a dezvoltat într-o intrigă complexă. N-am scris încă niciun rând din el, dar îl am pe tot în minte, de la prima pagină până pe la pagina 250”. În 22 martie lucram la acest proiect nou și, două zile mai târziu, am consemnat că „are nevoie de un titlu provizoriu; cred că am să-l botez Knots and Crosses”. Îmi amintesc bine că stăteam într-un fotoliu din living, în fața căminului, și că mă jucam cu ideea de X și zero1. Acum mi se pare că Rebus s-a ivit în mintea mea ca un personaj gata format, cu tot cu soția lui înstrăinată, fiica tânără și sănătatea mintală șubredă. Când m-am apucat de scris, foloseam o mașină electrică aflată pe masa de lângă fereastră. Mă zgâiam pe geam la clădirea de vizavi și-am decis că Rebus va locui acolo, chiar peste drum de reședința mea de pe strada Arden nr. 24, Marchmont, Edinburgh. Spre finele lui octombrie, încheiasem a doua ciornă a cărții: „două sute zece pagini de proză, mulțumitoare în proporție de șaizeci la sută”. 

Pe-atunci aveam deja o agentă literară; ea mi-a sugerat unele modificări, dintre care cea mai substanțială implica eliminarea unei bucăți mari din secțiunea centrală a flashbackului. M-am conformat, iar cartea a devenit mai suplă, fără să piardă din forță. X și zero este o carte destul de greu de digerat, întrucât vorbește despre un ucigaș în serie care vânează copii. Sunt convins că am vrut să ofer o rescriere contemporană a romanului Doctorul Jekyll și domnul Hyde. Când am studiat capodopera lui Stevenson pentru teza de licență m-a intrigat 1 Joc fonetic între „naughts and crosses”, jocul de X și 0, și „Knots and Crosses”, în traducere „noduri și cruciulițe”, titlul original al romanului de față (n.t.). VP - 6 faptul că autorul alesese să-și plaseze povestea în Londra. Și totuși, acesta rămâne un roman profund scoțian, inspirat (cel puțin parțial) din viața lui Deacon William Brodie, un ins din Edinburgh care pe timp de zi era un respectabil gentleman, iar noaptea devenea criminal. Pe atunci nu mă interesa să citesc literatură detectivistică și nu știam nimic despre procedurile polițienești. În același timp, nu aveam deloc habar că X și zero va fi prima parte dintr-o serie. De aceea, n-am ezitat să îi ofer lui Rebus un trecut personal complex și un nume în ton cu multele poante din carte (rebusul fiind, la urma urmei, o ghicitoare în imagini). De fapt, recitind acum cartea, m-am surprins roșind la multitudinea de referințe și jocuri literare (inclusiv trimiteri la Spark, Mailer, Anthony Burgess și Thomas Pynchon). Rebus însuși e prea tobă de carte, citează din Shakespeare și e pasionat de Dostoievski. El gândește precum studentul-romancier care i-a dat viață, nu ca un polițist veritabil. Cerul este descris ca fiind „întunecat ca o operă wagneriană”, în vreme ce expresia „manumisiunea viselor” m-a trimis (în 2005) la dicționar. Presupun că era un cuvânt pe care tocmai îl învățasem în 1985 și ardeam de nerăbdare să fac paradă cu el. Eram un tânăr îndrăgostit de limbaj, care se străduia să dobândească o voce proprie și care uneori făcea exces de zel.