Am un vis. în jurul meu nu se află nimic. Nici măcar spaţiul gol, deoarece nu există un spaţiu care să fie gol. Nici ceva negru, deoarece nu există nimic care să fie negru. Este pur şi simplu o absenţă care aşteaptă să devină o prezenţă. Mă gîndesc să poruncesc: să fie spaţiu. Dar ce fel de spaţiu ? Am de ales : spaţiu tridimensional, multidimensional sau chiar curbat. Aleg. O altă poruncă, iar spaţiul se umple cu un fluid atotprezent, care se roteşte în unde şi vîrtej uri, aici o învîrtire leneşă, dincolo o bulboană înspumată. Colorez spaţiul cu albastru şi desenez liniile de curent cu alb, ca să vizualizez schema de curgere. Plasez în fluid o mică sferă roşie. Sfera pluteşte singură, neştiutoare de haosul din jurul ei, pînă ce pronunţ cuvîntul. Apoi, sfera alunecă de-a lungul unei linii de curent. 

Mă comprim la o sutime din mărimea mea şi mă aşez pe suprafaţa sferei, ca să privesc de sus desfăşurarea evenimentelor. La intervale de cîteva secunde, marchez cu verde cursul sferei pentru a-l vizualiza. Atunci cînd ating marcajul, acesta înfloreşte ca în filmele despre cactuşii" din deşert filmaţi secvenţial după ploaie - iar pe fiecare petală sînt figuri, numere şi simboluri. Sfera poate şi ea să înflorească, iar atunci cînd înfloreşte, acele figuri, numere şi simboluri se schimbă în timpul mişcării. Nemulţumit de mersul simbolurilor, împing sfera într-altă linie de curent, aşezînd-o cu grijă, pînă ce zăresc urmele indubitabile ale singularităţii pe care o urmăresc. Pocnesc din degete şi sfera se extrapolează singură în viitorul ei şi îmi transmite ce află acolo. Promiţător ... Şi, brusc, apare un adevărat nor de sfere roşii toate purtate de fluid, ca un banc de peşti care se risipeşte repede, răsucindu-se, scoţînd tentacule, subţiindu-se ca nişte foi. Apoi, alte bancuri de sfere se adaugă jocului - aurii, purpurii, cafenii, argintii, roz ... Mă paşte pericolul epuizării culorilor. Foile multicolore se intersectează după forme geometrice complexe. Le îngheţ, le netezesc şi le colorez în dungi. Alung sferele cu un simplu gest. Chem marcajele, le controlez petalele închise, scot cîteva şi le fixez pe un grilaj transparent materializat ca un peisaj din ceaţa care se subţiază.