Cu intrarea în veacul XX , regatul român ia tot mai vizibil un aspect european modern. În 1906 refleaua de cale ferată era de 3.180 km. Din această întindere de 3.126 km aveau ecartamentul european normal de 1 m 436 mm (doar liniile Iași–Ungheni și Crasna–Huși aveau altă distanță între linii, 1 m 524 mm și respectiv 1 m). Căile ferate erau îndreptate spre Europa apuseană, după cum era întreaga societate românească în pornirea ei spre modernizare. România poseda 24 km de linii ferate la 1.000 de km² și 500 km pentru 1 milion de locuitori. Nu era mult în comparație cu flăcările dezvoltate ale Apusului, dar era o realizare importantă făcută într-un timp relativ scurt. Între 1869–1902, sporirea căilor ferate urmase un ritm constant. 1.800 de km fuseseră construite după răscumpărarea din 1880 cu personal tehnic și mijloace financiare proprii, renunțându-se la constructori străini pe spețele statului sau la concesionari străini. Faptul dæduse o nouæ întrebuinflare muncii naflionale øi realizase însemnate economii de la 318.610 lei la 149.580 lei pe km (øi în aceastæ din urmæ sumæ intra øi costul podului de la Cernavodæ). Refleaua de cæi ferate era legatæ de reflelele flærilor vecine în øase puncte: la Vârciorova, Turnu Mureș, Predeal, Ghimeș, Burdujeni cu liniile Austro-Ungariei și la Ungheni cu calea ferată rusă. Cu Bulgaria și cu Serbia nu era legătură directă, ci de la o reflecție la alta se făcea transbordarea cu vapoarele pe Dunăre. Deschiderea în afară a căilor ferate române, dincolo de factori obiectivi (greutatea tehnică a podurilor peste Dunăre), arăta și ea orientarea spre Apus, dar și spre românii din Austro-Ungaria. În fond, nimic surprinzător în această constatare. La 1 aprilie 1906 cæile ferate dispuneau de 537 locomotive, 491 tendere, 13.406 vagoane øi 48 pluguri de zæpadæ. Materialul acesta rulant provenea din Germania, Anglia, Austria, Belgia sau Franța; era în întregime în proprietatea statului (excepție făceau 556 vagoane, în proprietatea unor particulari). Reparafliile le fæceau cele øase mari ateliere de la Bucureøti, Iaøi, Paøca