Mergeau pe drumurile din Vest fara graba si fara o tinta anume, schimbând traseul dupa un impuls de moment, dupa semnul premonitoriu al unui stol de pasari, lasându-se tentati de un nume necunoscut. Cei din familia Reeves se opreau din acest pelerinaj când oboseau sau când dadeau peste cineva dispus sa le cumpere marfa intangibila. Vindeau speranta. Au strabatut astfel desertul în lung si-n lat, au trecut muntii si, într-o dimineata, rasaritul soarelui i-a prins pe o plaja a Pacificului. Patruzeci si ceva de ani mai târziu, într-o lunga marturisire în care si-a trecut în revista viata cu greselile si succesele sale, Gregory Reeves mi-a descris prima lui amintire: un copil de patru ani, el însusi, facând pipi pe o colina în fapt de seara, orizontul pictat în rosu si chihlimbariu de ultimele raze ale soarelui, în spate, culmile muntoase, iar mai jos, o câmpie întinsa cât vezi cu ochii. Lichidul cald curge de parca ar fi un element esential al corpului si spiritului, fiecare picatura dispare în pamânt, marcând teritoriul cu semnatura sa. Prelungeste placerea, se joaca cu jetul, deseneaza un cerc de culoarea topazului în tarâna, percepe pacea deplina a serii, imensitatea lumii îl emotioneaza si-l face sa fie euforic, caci e si el o parte a acestui peisaj curat si plin de minuni, a acestei geografii nemarginite ce trebuie explorata. Ceva mai încolo îl asteapta ai lui. Totul e perfect, e prima data când are constiinta fericirii; e o clipa pe care n-o s-o uite nicicând. De-a lungul vietii, Gregory Reeves va mai simti de câteva ori aceasta uluire în fata surprizelor lumii, senzatia ca face parte dintr-un loc splendid unde totul este posibil, de la sublim la abject, si totul are noima sa, nimic nu se petrece întâmplator si nimic nu e inutil, asa cum predica racnind tatal sau, arzând de un foc mesianic si cu sarpele încolacit la picioare. Si de fiecare data când l-a coplesit fulgerul întelegerii si-a amintit asfintitul acela de pe deal. Copilaria lui a fost o perioada prea lunga de confuzie si penumbra, cu exceptia acelor ani de pribegie cu familia. Tatal, Charles Reeves, îsi conducea micul trib cu severitate si reguli clare, fiecare cu îndatoririle sale, cu recompense si pedepse, cauza si efect, o disciplina bazata pe o scala de valori imuabila.