De-a lungul timpului, istoria le-a apărut unor filosofi, istorici, economiști, sau altor persoane interesate de evoluția fenomenului, ca o succesiune de evenimente cu repercusiuni asupra societăților, culturilor și civilizațiilor, toate având o logică și un sens. Evenimentele care jalonau istoria decurgeau unele din altele, ca o consecință previzibilă a ceea ce se petrecuse. Din această perspectivă, se putea considera că istoria este mai mult o știință. Nu doar un studiu al trecutului, întreprins cu scopul de a cunoaște cât mai bine evenimentele și de-a le putea reconstitui întocmai cum s-au petrecut cândva, așa după cum au fost trăite de către contemporani. Istoria trebuia să se constituie într-o analiză a acestor evenimente, pentru a explica desfășurarea lor, cauzele, procesele și modul lor de înlănțuire. Aceasta ar fi trebuit să ducă în mod logic la o predictabilitate care să le permită istoricilor să stabilească și consecințele ce decurg din desfășurarea evenimentelor, în condițiile unei bune cunoașteri a situației date și a premiselor acesteia. Vedem în aceasta o reprezentare complexă, altminteri liniară, a istoriei. Dacă analiza faptelor trecutului a cunoscut o perfecționare pe măsură ce acestea s-au acumulat și selectat, iar atenția acordată pluralității factorilor implicați a crescut și ea, trebuie să spunem că, din păcate, interpretările faptelor istorice au rămas nu doar multiple, ci chiar divergente, în funcție de factorii care erau reținuți pentru interpretare, când unii, când alții, sau de noile informații care se adăugau pe parcurs. în ceea ce privește predictabilitatea, ea s-a dovedit a fi o speranță deșartă. Teoriile cele mai fascinante, care lăsau să se întrevadă un viitor înfloritor, oricât de fondate ar fi părut, au fost în realitate contracarate de complexitatea factorilor aflați în joc, de hazard, de înlănțuirea de întâmplări care antrenează noi factori, de intervenția unor personalități singulare, de imposibilitatea de a reconstitui cu fidelitate situații date și, în cele din urmă, de mersul vremii, care determină schimbarea contextelor.