Titlu Marile date ale antichitatii

Autor Jean Delorme
Categorie De specialitate
Subcategorie Istorie

descarca-jean-delorme-marile-date-ale-antichitatii-pdf

Obiectul acestei lucrări, prima dintr-o serie care îl va conduce pe cititor până în secolul XX, nu este nici o cronologie, nici o istorie a Antichităţii, oricât de redusă. Lipsa spaţiului nu ne-ar fi permis. Autorul a avut însă ambiţia să combine cele două genuri. Din cronologie, a păstrat prezentarea faptelor în ordinea lor de succesiune; dar fiecare rubrică este însoţită de o notiţă unde acestea sunt expuse pe scurt, ceea ce înrudeşte lucrarea cu o relatare istorică. Este adevărat că a trecut epoca "anale lor" şi "cronicilor" şi că nu ne puteam mulţumi cu adnotări descriptive. Trebuie să fie pusă în evidenţă legătura dintre cauze şi efecte. Astfel, a fost realizată o sinteză pentru fiecare serie de evenimente, în cadrul unei rubrici anume, fie cea mai semnificativă, fie prima ca dată. În sfârşit, deşi limitate, notiţele referitoare la faptele de civilizaţie dovedesc că nu au fost nici ele neglijate. S-a dorit ca nimic esenţial să nu fie omis.

 

c. 3150. - Unificarea Egiptului. Deşi la sfârşitul preistoriei aceeaşi civilizaţie se întindea în toată ţara, cele două elemente geografice care o formau, Valea şi Delta, erau independente. Sudul a fost cel care a realizat unitatea în profitul lui. Etapele victoriei sale, care a durat mult până s-a conturat, rămân necunoscute, ca şi numele faraonului care a încheiat cucerirea: poate suveranul numit Narmer în documentele arheologice şi Menes în sursele literare.

c. 3150-2925. - Dinastia 1 tinită. 

c. 2925-2700. - Dinastia a II-a tinită. Primele două dinastii egiptene erau originare din Tinis (lângă Abidos), dar au ales Memfis drept capitală în dorinţa de a cimenta o unitate încă fragilă, după cum dovedesc numeroasele revolte din Deltă, deosebit de grave sub domnia lui Peribsen (c. 27 50 ). Suveranii au restabilit situaţia prin forţă, alianţe matrimoniale cu marile familii din Nord şi favoruri acordate divinităţilor locale. În afara acestei instabilităţi cronice, ei au fost nevoiţi să se apere şi contra multor duşmani externi. Singurul lor teren de expansiune a fost Nubia.