Visurile oamenilor fac parte din propria lor Istorie şi explică multe din faptele lor." Această pătrunzătoare observaţie a lui Marjorie Reevesl, referitoare la Joachim de FIore şi la posteritatea sa, este cea mai btmă introducere la noul proiect istoriografic pe care îl prezint acum. Cartea de faţă contmuă un dnun lung ŞI solitar început acum douăzeci de ani Început cu Frica în Occident* , el a continuat cu Păcat si frică, A da incredere şi a ocroti, Mărturisire şi iertare. Simpla enumerare a acestor «duri pune în lumină o logică internă, În CIuda modelor, neschimbată. Mi-am propus mai întîi să aflu ce îi speria pe înamtaşii noştn occidentali Am cercetat apoi cum se apărau de primejdiile venite din natură, din partea oamenilor sau dinspre lumea de dincolo, care h se înfăţişa ca o amenmţare Nu îmi mal rămînea - şi lată intenţia noii mele întreprinderi - decît să reînviu visele lor de fericire. Este ceea ce voi încerca să fac în această Istorie a paradisului. Epoca noastră, care proclamă sub pana lUI Heori Mtchaux că "Secolul nostru nU face parte din paradls"2, n-are ea nevoie de a şti, mai mult decît oricare alta, care au fost paradisurile înamtaşilor noştri? De aIci se trage Ideea de a face din visul de feriCire "obiect" istonografic. Un " obiect", la drept vorbind, aproape nehmltat, Impunînd circumscrierea unor lurnte rezonabde. 

Mai întîi, la fel ca în lucrările mele precedente, mi-am restrîns cercetănle la cadrul culturii occidentale şi am acordat un loc special perioadei dintre secolele al XIV -lea şi nI XVIII-lea, teritonul meu cronologic pnvilegiat Am avut apoi, succesiv, în vedere trei marI teme, excluzînd multe altele dintre cele posibile' a) nostalgia paradisului terestru, b) aşteptarea ÎmpărăţieI fericite de o mie de ani, realizate pe pămînt, c) în sfirşlt, speranţa într-o fericire desăvîrŞItă şi fără declin în lumina dIvină a vieţii creştme de apoi Cîte un volum va fi consacrat fiecăreia dintre aceste trei mari meditaţiI colectIve asupra feriCIrii. 

Primul dmtre acestea, pe care CItItorul tocmai l-a deschis, tratează despre ceasurile btme şi despre cele rele ale "grădinii desfătărilor" De-a lungul acesteI lucrăn de mare întindere, mi-am Impus, la reI ca în lu:; crările mele anterioare, o regulă de aur, cu scopul de a aduce cît mai multe elemente noi în tratarea temei alese: contactul pennanent cu sursele de prima mînă, cărora nimic nu le poate înlocui savoarea şi adevărul. Vocile lor, regăsind prospeţimea dintîi, ne vor însoţi, pe cititor şi pe mme, în peregnnările noastre din secol în secol. Desigur că nu vom aduce din această nouă călătorie în timp una din acele sfere de cristal cu care se joacă cei doi heruvimi din paradisul un10ristic al lui Theodore Zel din şi pe care ambasadoarea autorulUI o aduce pe pămînt ŞI o depune ca piesă de colecţie cu eticheta. "fragment de fericire găSit În paradis"3. Scopul unnărit acum este altul. Istoricul încearcă să reconstituie, pe cît Cll putinţă, universurile de altădată. Or, o astfel de reconstituire rămîne trunchiată grav dacă nu cuprinde şi discursul despre fericire al predecesorilor noştri ŞI imaginile care l-au nutrit. Aş compara itineraruI nostru, pe plan psiholoaisşi metafizic totodată, cu acela care şerpuieşte în interiorul "labirintului" catedralei dm Chartres. I se spune şi "leghea" deoarece parcurgerea lui în genuncht ia tot atîta timp cît o leghe parcursă în picioare; traseul măsoară de la periferie la centru 261 ,50 m. Dar la Chartres, ca în multe alte biserici, "labirintul" îl duce pe pelerinul perseverent şi cu atenţia trează către Ierusalimul ceresc. Va trebui pesemne să abandonăm multe iluzii de-a lungul acestei călătorii în timp, la fel cum contemporarui Renaşterii au fost nevoiţi să elimine din orizontul lor Insulele Fericiţilor şi regatul Preotului Ioan, în care se crezuse pînă atuncI Dar sper că acest lucru ne va ajuta să descoperim, În deplină luciditate, speranţa care ne mai rămîne şi sensul destinului nostru Lucrarea de faţă le datorează mult, ca şi cele anterioare, celor două colaboratoare ale mele, Angela Annstrong şi Sabine Melchior Bonne, cărora le exprim încă o dată Întreaga mea recunoştinţă.