Ar mai putea fi citate şi alte cîteva încercări. Epistomologia genetică a reluat însă chestiunea, cu îndoita intenţie de a constitui o metodă aptă să furnizeze controale şi mai ales să ajungă la izvoare, deci la geneza Însăşi a cunoştinţelor, despre care epistemologia tradiţională nu cunoaşte decît stările superioare, sau mai bine zis, anumite rezultante. Aşadar, specificul epistemologiei ge- -·netice este de a căuta să desprindă rădăcinile·-diferitelor varietăţi ale cunoaşterii, de la formele lor cele mai elementare şi să urmărească dezvoltarea lor la nivele ulteri.9are, pînă la gîndirea ştiinţifică incLusiv. Dar dacă acest gen de analiză comportă o parte esenţială de experimentare psihologică, el nu se confundă .deloc, din această cauză, cu un efort de pură ,psihologie. Psihologii însişi nu s-au înşelat în această privinţă şi într-un mesaj pe care American Psyhological Association a binevoit să-1 adreseze autorului acestor rînduri, se găseşte următorul pasaj semnificativ: "Autorul a abordat chestiuni considerate pînă a."cum exlusiv filozofice, într-o modalitate categoric empirică şi a constituit epistemologia ca o ştiinţă separată de filozofie, dar legată de toate ştinţele umaniste", fără a uita, bineînţeles, biologia. Altfel spus, marea asociaţie americană a binevoit să admită că lucrările noastre com­ '-portau o .dimensiune psihologică, î.nsă cu titlu de byprodttct*, aşa cum mai precizează mesajul - şi a recunoscut că intenţia lor era în esenţă epistemologică. Cît despre necesitatea de a se ajunge la geneză, aşa cum o indică termenul însuşi de "epistemologie genetică", se cuvine să înlăturăm, chiar de la Început, o neînţelegere posibilă care, dacă ar însemna să opunem geneza celorlalte faze ale construcper continue a cunoştinţelor, ar pre- _ zenta o oarecare gravitate. Marea lecţie pe care o compar-: tii studiul genezei - sau al genezelor - este, dimpotrivă, de a ar;lta că nu există niciodată începuturi absolute. 

Cu alte cuvinte, trebuie să fie spus că totul este geneză, iri-­ clusiv construirea unei teorii noi în stadiul cel mai actual al ştiin�elor, fie că geneza se îndepărtează la nesfîrş it (în trecut) căci fazele psihogenetice cele mai elementare sînt precedate. !a rîndul lor, de faze într-un fel organo-genetice etc. :\ afirma necesitatea de a ajunge la geneză, n�uînseamnă dec! nicidecum a acor:da un privilegiu cutărei faze, consideraH ca iniţială, în mod absolut. înseamnă, dimpotrivă, a reaminti existenţa unei construcţii indefi'::­ nite şi mai ales a stărui asupra faptului că, pentru a înţelege raţiunile mecanismului acestei construcţii, trebuie cunoscutE- ifJate fazele ei, sau cel puţin cele mai multe posibile c111 ele. Dacă a trebuit să insistăm ceva mai mult asupra începuturilor cunoaşterii, în domeniul psihologiei copilului si al biologiei, n-am făcut-o, prin urmare, pentru că atribuim acestor domenii o semnificaţie cvasiexclusivă, ci numai pentru că e vorba de perspective care au fost, în general, neglijate aproape în întregime de epistemologi.