— Ce-ai de gând să faci după terminarea școlii? a întrebat Alexander. — Sper să intru în KGB, a răspuns Vladimir, dar, dacă nu obțin un loc la Universitatea de Stat, nici măcar nu-mi vor deschide dosarul. Dar tu ce vei face? — Intenționez să fiu primul președinte ales al Rusiei, a spus Alexander, râzând. 

— Și, dacă reușești, mă vei numi pe mine șeful KGB-ului, a spus Vladimir care nu râdea, însă. 

— Nu aprob deloc nepotismul, a spus Alexander, în timp ce traversau curtea școlii și ieșeau în stradă. 

— Nepotism? a întrebat Vladimir, în drumul lor spre casă. 

— Vine de la cuvântul italienesc „nepot” și datează din secolul al XVII-lea, de la obiceiul papilor de a oferi privilegii rudelor și prietenilor apropiați. 

— Și ce-i rău în asta? a întrebat Vladimir. Tu tocmai pui KGB-ul în locul papilor. 

— Mergi sâmbătă la meci? a întrebat Alexander, voind să schimbe subiectul. 

— Nu. Odată ce Leningradul a ajuns în semifinale, nu mai e nicio șansă pentru ca unul ca mine să obțină un bilet. Dar, cu siguranță, cum tatăl tău este supervizor la docuri, ție ți se vor aloca automat două locuri în zona rezervată membrilor de partid. 

— Nu atâta timp cât el refuză să devină membru al Partidului Comunist, a spus Alexander. Și când l-am întrebat ultima oară, nu părea deloc optimist cu privire la obținerea unui bilet, așa că singura mea speranță a rămas unchiul Kolea. Continuând să meargă, Alexander și-a dat seama că evitau amândoi singurul subiect care nu le ieșea niciodată din minte. — Crezi că vom afla? — Habar n-am, a răspuns Alexander. Probabil că profesorilor le place să ne vadă că suferim, conștienți fiind că e ultima dată când mai au putere asupra noastră. 

— Tu n-ai de ce să te temi, a spus Vladimir. În cazul tău, singura discuție este dacă vei câștiga Bursa Lenin la Școala de Limbi Străine din Moscova sau ți se va oferi un loc la Universitatea de Stat ca să studiezi matematica. În schimb eu nu pot fi sigur de intrarea la indiferent ce universitate ar fi, și, dacă nu intru, șansele mele de-a intra la KGB sunt kaput? Vladimir a oftat și a continuat: — Voi sfârși probabil prin a lucra la docuri toată viața, avându-l șef pe tatăl tău. Alexander nu și-a mai exprimat nicio opinie, au intrat în blocul în care locuiau și au început să urce treptele de piatră tocite, spre apartamentele lor. — Mi-aș fi dorit să locuiesc la etajul întâi, nu la al nouălea, a spus Vladimir