— Nu se poate să vorbești serios. — Mai serios de-atât nu se poate, tata, și ți-ai fi putut da seama de lucrul acesta, dac-ai fi ascultat vreodată ceea ce ți-am tot spus eu, în ultimii zece ani. — Dar ți s-a oferit un loc la vechiul meu colegiu de la Oxford, la drept, și, după absolvire, vei putea să lucrezi cu mine în barou. Ce altceva mai mult de-atât și-ar putea dori un tânăr? — Să i se permită să urmeze cariera pe care și-o alege singur și să nu se aștepte de la el să meargă pe urmele tatălui său. 

— Asta ar fi un lucru chiar așa de rău? La urmaurmelor, eu mă bucur de o carieră fascinantă și meritorie și, îndrăznesc să sugerez, de oarecare succes. — De un succes strălucitor, tata, dar nu despre cariera ta discutăm noi, ci despre a mea. Și poate că eu nu vreau să fiu un avocat de vârf care își petrece întreaga viață apărând o șleahtă de tâlhari pe care niciodată nu s-a gândit să-i invite la masă la clubul său. 

— Pari să fi uitat că acei tâlhari ți-au plătit educația și stilul de viață de care te bucuri în prezent. 

— Niciodată nu mi se permite să uit lucrul acesta, tata, și acesta este motivul pentru care intenționez să-mi petrec viața asigurându-mă că asemenea răufăcători sunt închiși pe lungi perioade de timp și nu să fie eliberați și să-și continue o viață de crime, mulțumită talentului tău avocățesc. William a crezut că, în sfârșit, îl redusese la tăcere pe tatăl său, dar s-a înșelat. — Poate că ești de acord cu un compromis, băiete, dragă. — Nicio șansă, tata, a spus cu fermitate William. Semeni cu un avocat care pledează pentru reducerea pedepsei, deși știe că apără o cauză pierdută. Dar, de această dată, elocința ta se lovește de niște urechi surde. — Nu-mi permiți nici măcar să-mi expun cazul, înainte de a-l respinge fără ezitare? 

— Nu, pentru că eu nu sunt vinovat și nu trebuie să dovedesc unui juriu că sunt nevinovat, numai ca să-ți fac ție plăcere. — Dar ai fi gata să faci ceva care să-mi facă plăcere, nu-i așa, dragul meu? În iureșul bătăliei, William și uitase că mama lui stătea așezată, tăcută, la celălalt capăt al mesei, urmărind îndeaproape turnirul dintre soțul și fiul ei. William se pregătise bine să lupte cu tatăl lui, dar știa că, pentru mama lui, nu era loc de niciun meci. A tăcut încă o dată. Tatăl s-a folosit de tăcerea lui.