Partile bune sunt ca descrie un pic viata ocnasilor din Australia, pentru ca Anglia ii deporta acolo pe criminalii și hoții lor.

O alta idee originala este ca eroina, Lizzie Poole, tanara si naiva a fugit in Europa cu un nobil seducator, si au trait acolo ”păcătuind” un an de zile, pana cand el n-a vrut s-o ia de sotie. Lumea credea ca ea a juns prin vreun bordel londonez, decazuta de ultima speță…

Fratele ei Tom a provocat canalia la duel si a ucis-o, fiind nevoit sa fuga imediat din Anglia, pentru ca daca era prins era trimis ocnas in Australia. Lizzie fuge impreuna cu el si iau vaporul spre acest continent (daca s-ar fi dus in America, s-ar fi scufundat si inecat in ocea, pentru ac acel vapor a naufragiat, ca si in ziua de azi cand citim de atatea suflete de emigranti care pier in largul coastelor Italiei).

Acolo, culmea coincidentei, o intalneste pe sotia unui preot , tanara acre semana leit cu ea si afla ca erau surori vitrege (o poveste cam ca a Emmei Harte, din seria Barbarei Taylor Bradford, dupa care s-a turnat si un serial tv frumos).

Avem si doi curtezani ai lui Lizzie, care dupa moartea Riei in Australia si a sotului acesteia (si presupusul deces al fratelui ei Tom) vine in sânul familiei nobiliare a Riei, la Londra, și îi ia locul defunctei, o identitate furată. Daca era prinsa, se isca un scandal imens.

Un tanar este geniul bun, Geoffrey Sommerville, care in final se indragosteste de ea, dar ea nu vrea sa-i cedeze, cu toate ca nu mai era o fată cuminte (dupa ce traise un an cu un barbat). Un altul, la fel de frumos, e geniul rău, chiar Freddie Hightower, pe care Tom crezuse ca l-a ucis in duel. Cine va castiga sau recastiga inima lui Lizzie (sau Ria)?
Singurele momente mai palpitante sunt cand povesteste moartea lui Edward si a Riei, cand restituie bratara si e banuita ca nu e Ria, cand aproape că e demascata de un vechi prieten al tatalui ei, cand ”înviză” Freddie (care insa nu isca cine stie ce conflicte), cand gaseste dovada ca ea e cine i-a zis Ria ca e, o moțtenitoare nelegitimă si cand află că nici Tom n-a murit, ajungand pe o insula cu aborigeni.

Cam atât vă pot povesti despre partea frumoasa ca romanului. Ce i-a lipsit? Multe, acțiunea arată ca un cașcaval sweitzer, cu găuri: de cei-a propus Lizzie lui Freddie sa traiasca impreuna in Europa, cand se putea marita bine merci in Londra? Cred ca avea si zestre. Ce coincidenta sa se intalneasca cu Ria, in acelasi loc din imensul continent Australia, si abia sosita acolo! La fel, cum da trasura lui Geoffrey peste ea, in fata casei, o raneste tare la cap si o duc in conac si acolo: hocus pocus, asta e Ria, verisoara lui James si respectiv nepoata lui lady Thornborough!
Nicio chimie intre ea si Geoffrey, asta au remarcat cam toate comentatoarele si pe goodreads. Nicio scena de pasiune, nada!

Ba chiar un pic pornografică, m-a dezgustat: Freddie ii zice: Haide fato! ”Hai și fă-mi lucrul ăla pe care il stii atat de bine! (cu gura). Nici nu e o exprimare de om normal, care ar fi zis Hai, fa-mi te rog sex oral, cum o faci tu asa de bine (pag. 274)

La fel, traducerea cam lasă de dorit: ”Domnul Hightower este un tânăr desuet, chiar daca este văduv”. (pag. 165) Pai cum sa fie un tănăr demodat? Scos de la naftalină? Poate ca era dorit , chiar dacă e văduv?