Acesta va fi un curs foarte practic. Sper, aƕadar, cĉ ai o imagine foarte clarĉ a ceea ce doreƕti, fiindcĉ sunt convins cĉ îƜi poƜi realiza dorinƜele prin tehnica pe care o vei primi aici sĉptĉmâna aceasta în cinci lecƜii. Ca sĉ poƜi beneficia din plin de aceste instrucƜiuni, îngĉduie-mi sĉͲƜi descopĉr acum cĉ Biblia nu face nicio trimitere la vreo persoanĉ care ar fi existat vreodatĉ sau vreun eveniment care s-ar fi petrecut vreodatĉ pe pĉmânt. Povestitorii antici nu scriau istorie, ci o lecƜie în imagini alegorice despre anumite principii de bazĉ pe care le-au îmbrĉcat în veƕmintele istoriei, adaptând apoi aceste povestiri capacitĉƜii limitate de înƜelegere a oamenilor, cel mai adesea naivi ƕi neanalitici. De-a lungul veacurilor, am luat în mod greƕit personificĉrile drept persoane, alegoria drept istorie, vehiculul ce a transmis instrucƜiunea drept instrucƜiune ƕi sensul brut aparent drept sens final deliberat. DiferenƜa dintre forma Bibliei ƕi substanƜa sa e la fel de uriaƕĉ precum diferenƜa dintre o boabĉ de porumb ƕi sĉmânƜa vieƜii din acea boabĉ. 

Aƕa cum organele noastre asimilative deosebesc între hrana ce trebuie asimilatĉ sistemului ƕi hrana ce trebuie lepĉdatĉ, la fel, facultĉƜile noastre intuitive trezite descoperĉ în spatele alegoriei ƕi parabolei sĉmânƜa dĉƚĉtoare de viaƜĉ a Bibliei; ƕi, hrĉnindu-ne din aceasta, ƕi noi putem lepĉda forma ce transmite mesajul. DiscuƜia referitoare la istoricitatea Bibliei este prea vastĉ; prin urmare, nu e cazul sĉ o abordĉm în aceastĉ interpretare psihologicĉ practicĉ a poveƕtilor sale. ƕadar, nu voi pierde vreme încercând sĉ te conving cĉ Biblia nu e o realitate istoricĉ. În seara aceasta, voi lua patru poveƕti ƕi îƜi voi arĉta ce au intenƜionat povestitorii antici ca noi sĉ vedem în aceste poveƕti. ÎnvĉƜĉtorii antici au adĉugat adevĉruri psihologice alegoriilor falice ƕi solare. Nu cunoƕteau despre structura fizicĉ a omului atât de multe câte cunosc oamenii de ƕtiinƜĉ moderni, nici despre bolta cereascĉ atât de multe câte ƕtiu astronomii de azi. Dar au folosit cu înƜelepciune puƜinul pe care-l cunoƕteau ƕi au construit contexte falice ƕi solare de care au legat marile adevĉruri psihologice pe care le descoperiserĉ. 

În Vechiul Testament, vei gĉsi mult din aceastĉ veneraƜie falicĉ. Pentru cĉ nu ne serveƕte, nu am sĉ accentuez asta. ÎƜi voi arĉta numai cum sĉ o interpretezi. Înainte de a ajunge la prima dintre dramele psihologice pe care o putem folosi într-un mod practic, îngĉduie-mi sĉ amintesc cele douĉ remarcabile nume ale Bibliei: cel pe care noi îl traducem prin DUMNEZEU sau IEHOVA [„DOMNUL” în versiunile Bibliei ortodoxe] ƕi cel cĉruia îi spunem Fiul Sĉu, pe care îl avem drept IISUS. Anticii scriau aceste nume folosind mici simboluri. Limba anticĉ, anume ebraica, nu era una pe care o expirai pur ƕi simplu. Era o limbĉ misticĉ nicicând rostitĉ de om. Cei care o înƜelegeau o înƜelegeau aƕa cum matematicienii înƜeleg simbolurile matematicii superioare. Nu era ceva ce oamenii foloseau pentru a transmite gânduri Ăƕa cum folosim noi astĉzi limba englezĉ [ori pe cea românĉ].