Nu contează cine eşti, nu contează cum te numeşti – aşa se întîmplă de multe ori în viaţa unui om, mai ales cînd omul, adică tu, cititorul acestei cărţi, te confrunţi cu Măria Sa Sistemul. Oricum s-ar numi acesta... De cele mai multe ori, istoria s-a scris aşa, cu iul acesta cel mic. Atunci cînd este scrisă cu I cel mare, deseori ascunde multă prefăcătorie. Nu-i aşa, hai să recunoaştem, marile acte de vitejie ale istoriei s-au făurit pe temeiurile fricii, ale nopţilor nedormite, în aşteptarea zorilor. Cum s-a întâmplat chiar cu mulţi dintre eroii istoriei noastre, de la Ştefan cel Mare la Tudor Vladimirescu. Există întodeauna un teritoriu de graniţă, o fîşie, o găsim îm fiecare zi a existenţei noastre, uneori avem curajul să ne apropiem de ea, rareori să o călcăm un pic, ca atunci cînd calci peste un şarpe. Dar rareori avem curajul să o trecem... Acestea sînt poveşti de graniţă, ca aceea pe care o veţi citi mai departe. E acea supremă dorinţă de a-ţi găsi libertatea şi a trăi demn, povestea „frontieriştilor”, a celor care au ales cu orice preţ libertatea. Înlocuind frica aceea cotidiană, de care nu ne mai aducem aminte, cu una mult mai puternică. 

Aceea din faţa fîşiei... În 1967, prin primăvară, cam cînd autorul cărţii acesteia, John Pîrva, avea cinci ani şi autorul prefeţei de faţă avea aproape trei, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a dat un interviu unui mare cotidian japonez, anunţînd că în România nu mai există deţinuţi politici. Din datele pe care le am în zilele noastre, numai la Aiud se aflau peste patru sute de „frontierişti”, infracţiune considerată de natură politică şi clasificată în „secţiunea specială” a Codului Penal, pentru condamnările cu caracter politic. Dar doar pînă atunci. După acest interviu, după tentativa lui Ceauşescu de a-şi face o imagine bună, nu s-a sfîrşit dorinţa celor ce căutau libertatea, cu un preţ deseori greu de îndurat – fie el cel chiar al vieţii, de care toţi cei ce au forţat frontierele, indiferent de natura lor fiind acolo în ceasurile nopţii şi zi de zi pregătindu-se, conştienţi. Doar că au fost altfel trataţi: căutarea libertăţii devenise o infracţiune de drept comun. A căuta libertatea devenise un furt.