Când dimineaţa aurie de aprilie o trezi din somn pe Mary
Hawley, ea se răsuci spre bărbatu-său şi-l văzu cum, cu două
degete vârâte în gură, se strâmba la ea, făcându-şi un bot de
broască.
— Eşti un caraghios, Ethan, tu ai geniul comicului, zise ea.
— Spune-mi, domnişoară Şoricel, n-ai vrea să te măriţi cu
mine?
— Te-ai trezit, prostuţule?
— Anul bun se cunoaşte după prima lui zi, iar ziua bună, de
dimineaţă.
— Mi se pare că, într-adevăr, te-ai trezit. Ştii că azi e Vinerea
Mare?
El spuse cu o voce cavernoasă:
— Scârbele de romani încep să-şi concentreze soldaţii la poalele
Golgotei.
— Nu-ţi bate joc de cele sfinte! Crezi că Marullo o să te lase să
închizi prăvălia la unsprezece?
— Puişorule scump, Marullo e şi catolic şi macaronar. Probabil
că nici n-o să se arate pe la prăvălie. Am să ţin închis de la amiază
până ce se termină execuţia.
— Vorbeşti ca peleriniii

. Nu-i frumos.

— Aiurea, gândăcelule! Vorba asta vine din familia maică-mii;
este o expresie a piraţilor. Şi, de altfel, a fost chiar o execuţie, ştii
asta.
— Nu erau piraţi. Chiar tu mi-ai spus că erau vânători de balene
şi că posedau documente în regulă de la... cum îi zice, Congresul
Continental.
— Corăbierii atacaţi de ei îi socoteau piraţi. Iar soldaţii romani
socoteau că este vorba de o execuţie.

— Te-am enervat. Îmi placi mai mult când faci pe prostu’.
— Sunt chiar prost, asta o ştie toată lumea.
— Întotdeauna mă iei peste picior. Dar ai tot dreptul să fii
mândru; gândeşte-te şi tu: să ai, într-o singură familie, şi strămoşi
pelerini şi căpitani de baleniere!
— Crezi că ei ar fi?...
— Ce vrei să spui?
— Oare ei, măreţii mei strămoşi, ar fi mândri văzându-l pe
urmaşul lor ajuns un prăpădit de băiat de prăvălie, într-o băcănie
nenorocită, ţinută de un italian, în oraşul pe care ei îl stăpâneau
odinioară?
— Dar tu nu eşti băiat de prăvălie. Eşti un fel de administrator.
Tu ţii contabilitatea, tu depui banii la bancă, şi tot tu faci
comenzile de mărfuri.
— Desigur. Şi tot eu sunt cel care mătură, cară gunoiul, bate
temenele în faţa lui Marullo, iar dacă aş fi o pisică, ar trebui să
prind şi şoarecii din prăvălia lui.
Ea îl îmbrăţişă.
— Hai să nu ne mai gândim la asta. Dar, te rog, nu mai vorbi
urât în Vinerea Mare. Te iubesc.
— Bine, zise el după un timp. Toate spun acelaşi lucru. Dar să
nu-ţi închipui că asta îţi dă dreptul să te tolăneşti goală-puşcă
lângă un bărbat însurat.
— Voiam să-ţi vorbesc despre copii.
— Ce-i cu ei, au ajuns la puşcărie?
— Uite, iar spui prostii. Poate c-ar fi mai bine să-ţi vorbească ei.
— Şi de ce nu tu?...
— Margie Young-Hunt o să-mi ghicească azi din nou.
— În cărţi? Cine mai e şi Margie Young-Hunt asta şi ce
învârteşte? Văd că toţi curtezanii de la noi...
— Să ştii, dacă aş fi geloasă... Se zice că atunci când un bărbat
pretinde că nu a observat o fată frumoasă...
— Fată, aia? A avut până acum doi bărbaţi.
— Al doilea a murit.
— Vreau să mănânc. Tu crezi în aiurelile alea cu ghicitul?