„Chiar nu ne‑am putea oare înţelege?“ Acest îndemn a deve‑ nit celebru în ziua de 1 mai 1992, şi a fost rostit de Rodney King, un negru care fusese aproape omorât în bătaie de patru agenţi ai poliţiei din Los Angeles cu un an înainte. Întreaga naţiune văzuse o înregistrare video a agresiunii şi, atunci când juraţii i‑au achitat pe poliţişti, vestea a declanşat furia tuturor şi şase zile de proteste violente în Los Angeles. Cincizeci şi trei de oameni au murit şi peste şapte mii de clădiri au fost incendiate. Răzmeriţa a fost în mare parte transmisă în direct, camerele televiziunilor urmărind ostilităţile din elicoptere care survolau neîncetat zonele afectate. După un atac violent asupra unui ca‑ mionagiu alb, King s‑a hotărât să facă un apel pentru pace. Apelul1 lui King a devenit atât de popular, încât şi‑a pierdut din profunzime, transformându‑se într‑o formulă lipsită de sub‑ stanţă spusă mai mult în glumă, şi nu ca un real îndemn către înţelegere. De aceea am şi ezitat să folosesc cuvintele lui King la începutul acestei cărţi, însă m‑am hotărât să încep astfel, din două motive. În primul rând, pentru că majoritatea america‑ nilor de astăzi nu leagă întrebarea lui King de relaţiile dintre rase, ci mai degrabă de aspectele politice şi de lipsa de cooperare dintre partide. Mulţi dintre americani cred că ştirile de noapte din arena politică de la Washington sunt transmise de cores‑ pondenţi asemenea celor aflaţi în mijlocul conflictelor armate, din elicoptere care survolează oraşul.