Ploaia se înteţise de-acum şi poala rochiei îi era
împroşcată cu noroi. Avea să o ascundă mai apoi,
căci nu trebuia să se afle că ieşise din casă.
Luna era acoperită de nori, un noroc nesperat, aşa
că şi-a croit drum prin beznă cât a putut de iute.
Săpase groapa ceva mai devreme, dar numai aşa, sub
vălul întunericului, putea să termine treaba începută.
Picăturile de ploaie desenau rotocoale pe luciul
pârâului cu păstrăvi, bătând darabana pe maluri.
Ceva a ţâşnit de sub ferigile din apropiere, dar ea a
mers mai departe fără şovăială. Cutreierase prin
pădure toată viaţa şi cunoştea drumul ca-n palmă.
Atunci, când se petrecuse, ar fi vrut să
mărturisească, şi poate, la început, aşa ar fi făcut.
Dar scăpase ocazia şi oricum era prea târziu. Prea
multe se întâmplaseră: căutările, poliţiştii, articolele
din ziare care solicitau informaţii. Nu mai avea cui
spune, nu mai era nimic de îndreptat şi nici nu mai
putea fi iertată. Tot ce îi mai rămânea era să
îngroape dovezile.

A ajuns la locul pe care îl alesese. Pusese cutia
într-un sac ce atârna neaşteptat de greu şi a fost o
uşurare să-l lase jos. A îngenuncheat şi a dat la o
parte ferigile şi ramurile de deasupra ascunzişului.
Mirosul de pământ îmbibat de apă, de şoarece de
pădure, de ciuperci şi de vegetaţie descompusă era
copleşitor. Tatăl ei îi spusese cândva că prin pădurile
acelea cutreieraseră generaţii de-a rândul, care erau
de-acum adânc îngropate sub pământul greu. Ea ştia
prea bine că era mulţumit să creadă asta. Îşi găsea
mângâierea în continuitatea naturii, în credinţa că
statornicia unui trecut îndelungat avea puterea să
aline tulburările prezentului. Şi poate că, în unele
cazuri, aşa era, dar nu de data aceasta, nu acest fel de
întâmplări nenorocite.
A coborât sacul în groapă şi, pentru o clipă, luna a
părut a se întrezări după un nor. Şi-a înfrânat
lacrimile ce stăteau s-o podidească în timp ce
umplea groapa cu pământ. A plânge în momentul şi
în locul acela era o alinare pe care nu voia să şi-o
îngăduie. A netezit pământul de deasupra gropii,
bătătorindu-l cu palmele şi călcându-l apăsat cu
cizmele până când şi-a pierdut răsuflarea.
Gata! Se terminase!