Pare din ce în ce mai probabil că voi efectua într-adevăr expediţia care îmi preocupă imaginaţia de câteva zile încoace. S-ar cuveni să spun că este o expediţie în care voi porni de unul singur, bucurându-mă de confortul Fordului domnului Farraday; o expediţie care, aşa cum o văd de pe acum, mă va purta prin multe din regiunile frumoase ale Angliei înspre West Country şi s-ar putea să mă ţină departe de Darlington Hall pentru vreo cinci sau şase zile. Ar trebui să arăt că ideea unei asemenea călătorii a apărut în urma unei sugestii deosebit de amabile avansate de domnul Farraday însuşi într-o după-amiază, cu aproape două săptămâni în urmă, după ce ştersesem de praf portretele din bibliotecă. De fapt, ştergeam portretul vicontelui Wetherby când a intrat stăpânul meu, ducând câteva volume pe care probabil că dorea să le vadă la locul lor pe rafturi. Dând cu ochii de mine, a profitat de ocazie şi m-a informat că tocmai plănuise să se întoarcă în Statele Unite pentru o perioadă de cinci săptămâni, între august şi septembrie. După ce mi-a dat această veste, stăpânul meu a pus volumele pe masă, s-a lăsat în chaise-longue şi şi-a întins picioarele. 

Acela a fost momentul când, ridicându-şi privirea spre mine, mi-a spus: 

— Cred că îţi dai seama, Stevens, că nu mă aştept să rămâi încuiat aici în casă cât timp sunt plecat. De ce nu iei maşina ca să mergi undeva câteva zile? După cum arăţi, s-ar zice că o perioadă de odihnă ţi-ar prinde bine. Dat fiind că sugestia venea absolut din senin, nu am ştiut ce să răspund. Îmi amintesc că i-am mulţumit stăpânului pentru grija arătată, însă probabil că nu am spus nimic precis, căci dânsul a continuat: 

— Vorbesc serios, Stevens. Zău că ar trebui să te odihneşti puţin. 

O să-ţi plătesc eu benzina. Voi cei de-aici staţi mereu închişi în căsoaiele astea şi dereticaţi. Când mai ajungeţi să vedeţi ţara asta frumoasă pe care o aveţi? Nu era prima oară că stăpânul meu ridica această problemă. Pare a fi, într-adevăr, un lucru care îl necăjeşte sincer. De astă dată, de fapt stând acolo sus pe scară, îmi venise în minte un fel de replică, o replică de genul că în profesia noastră, cu toate că nu am văzut mult din ţară călătorind sau vizitând locuri pitoreşti, am "văzut" totuşi mai multe părţi din Anglia decât majoritatea celorlalţi, trăind în case unde se adunau cele mai ilustre doamne şi cei mai iluştri domni din ţinut.