Freya şi tatăl ei fac o plimbare cu barca. Noul lor cămin se află într-un bloc de apartamente cu vedere spre un doc din golf, în vestul Lacului Lung. De doc sunt amarate câteva ambarcaţiuni cu vele pe care oamenii le pot scoate în larg şi, ca în fiecare după-amiază vântul bate puternic spre mal. 

— De asta oraşul este numit Fetch , spune Badim în timp ce se duc să ia una dintre bărci. Întotdeauna prindem înteţirea vântului de după-amiază pe lac. Aşadar, după ce au verificat starea bărcii, trebuie să o împingă de la marginea docului drept în vânt, iar Badim sare în ea în ultima clipă, strângând vela până când barca se înclină, apoi o îndreaptă spre cornişa mică, urmând curbura malului. Freya ţine cârma foarte ferm, după cum a învăţat-o tatăl ei. Barca se apleacă şi porneşte către versantul ce mărgineşte lacul, cât pe ce să se izbească de el. 

— Schimbăm direcţia! strigă Badim, exact aşa cum a spus că va face. Freya trage tare de cârmă şi se apleacă pentru a se feri de ghiul care se roteşte deasupra lor, apoi fac o voltă în vânt în cealaltă direcţie, la capătul golfului. Micuţa ambarcaţiune nu se poate lăsa purtată de vânt prea departe, precizează Badim, de aceea spune că ambarcaţiunea e o cadă de baie, dar cu afecţiune. E suficient de mare pentru amândoi şi are o singură velă, prinsă de un catarg care fetei i se pare mai înalt decât lungimea bărcii. Le trebuie câteva volte ca să iasă din micul golf şi să ajungă pe suprafaţa întinsă a lacului. De acolo pot vedea toată Nova Scotia: un lac înconjurat de dealuri împădurite. Pot vedea până la capătul îndepărtat al Lacului Lung, unde ceaţa subţire de după-amiază estompează versantul. Copacii au îmbrăcat straie în culori tomnatice, galben şi oranj sau stacojiu, toate amestecându-se cu verdele coniferelor. Cea mai frumoasă perioadă a anului, este de părere Badim. Pânza bărcii prinde vântul puternic ce suflă peste mijlocul lacului, a cărui apă este albastră-argintie sub rafale. Se mută pe punte în zona din care bate vântul, se apleacă în afară până când echilibrează barca împotriva curentului. Badim ştie să navigheze. Schimbări rapide ale vântului, când trebuie să se aplece înăuntru sau spre exterior; iar acum dansează cu vântul, după cum se exprimă Badim. 

— Sunt bun ca balast, spune el, făcând barca să se clatine când îşi schimbă poziţia. Uite, nu vrem să ţinem catargul perfect vertical, ci puţin înclinat sub vânt. Acelaşi lucru e valabil şi pentru velă, nu strânsă, ci desfăcută suficient ca vântul să o umfle cât mai bine. Simţi când totul e în poziţia corectă. 

— Uită-te la apă, acolo, Badim! Acolo e un val labă-depisică? 

— Ai ochi ageri, exact asta e. Să ne pregătim pentru el, că o să ne udăm! Undele stârnite pe suprafaţa lacului se apropie rapid de ei şi când rafala care a stârnit laba-de-pisică îi loveşte, barca se leagănă puternic. Amândoi se lasă pe spate, iar ambarcaţiunea înaintează clipocind zgomotos, înfruntând valurile, şi stârneşte jerbe de stropi asupra lor. Apa Lacului Lung are gust de paste, spune Badim.