Ceaţa se ridica din mare în aburi încolăciţi,atingând cele două contururi de pe feribot.Despărţiţi doar de câțiva centimetri,bărbatul şi femeia păreau să fie separaţi de lumi întregi.Urmărindu-i cu privirea,Angus îşi trase din mâini mănuşile de muncă şi respiră profund cu o putere care trecea prin el ca un curent.Din copilărie fusese ceea ce scoţienii numeau un fey sau unul dintre vizionari.Nu se întâmpla întotdeauna la comandă şi nici nu stătea departe de el,atunci când dorea.Era ca o sălbăticiune cu o viaţă proprie.Şi pentru cei care credeau,era o mărturisire de credinţă.Viziunea nu făcuse rău nici unui suflet şi,cu voia lui Dumnezeu,nu o va face niciodată.Acum,în timpul acesta,în momentul acesta,trebuia doar să se uite la cei doi de pe punte,ca să fie sigur că o să însemne ceva unul pentru celălalt.Închise ochii,apoi îi deschise.Faţa lui,bătută de vânturi,se încreţi într-un zâmbet,pe jumătate neterminat:poate mai mult decât ceva.Apoi simţi un fulger de primejdie,de eventual dezastru,şi clipi repede,încercând să întrevadă.Dar mai multe nu i se dezvăluiră. Tess asculta clipocitul molcom al valurilor care se izbeau de marginile vasului şi privi ţintă în întuneric.Deşi era încă la începutul serii,putea fi foarte bine adâncul nopţii,pentru că singura lumină ce se vedea,venea de pe ţărmul din faţă.Se gândi acum că era aproape,aşa că ritmul inimii i se acceleră. Skye! Se întrebă încă o dată ce era cu insula aceasta care o făcea să fie singurul colţ din lume ce părea să-i aducă liniştea.Când era copilă,bunicul îi arătase poze într-o carte cu această insulă,spunându-i povestea fugii dramatice a lui Bonnie Prince Charlie,ajutat de Flora MacDonald.Se tot uitase la fotografiile acelea, ascultându-i vocea gravă.Culorile mării,iarba verde şi stâncile de un gri-perlat,căderile masive de zăpadă şi cerul gri-albăstriu o atrăseseră într-un fel inexplicabil.În timpul ultimelor luni,gândurile îi reveniseră,iar şi iar,la fotografiile acelea.Chiar se dusese la bibliotecă,căutând în cărţi acele imagini. Într-un târziu,nu mai putu ignora chemarea.În ciuda argumentelor prietenilor şi a familiei,Tess îşi făcuse,cu încăpățânare,bagajele şi luase primul avion spre Londra.Odată ajunsă acolo,făcuse pregătiri pentru a închiria o căsuţă pe insulă, lângă Dunvegan,luase un bilet de tren şi începuse călătoria lungă,peste mări. Ştia că insula era populată în timpul verii.Oricum,în timpul lunilor de iarnă,de fapt până în luna mai,era aproape părăsită,în afara câtorva localnici.Sau aşa spera.Aruncând o privire la dreapta ei,Tess se linişti,văzând bagajele.Nu departe de stâlpul acela,un bărbat se sprijinea de parapet,privind golful.Având un metru şaptezeci,Tess era înaltă pentru o femeie,dar chiar şi ei,bărbatul i se părea gigant.Probabil că avea vreo doi metri.Purta un trenci,cu gulerul ridicat,care îi ascundea chipul.Aşa cum privea în întuneric,Tess prinse imaginea unui profil colţos,cu o bărbie dur tăiată şi o bogăţie de păr roşu atârnându-i pe umerii largi.Postura lui era imobilă,cu o încordare care se transforma aproape în furie. Un tip dur,se gândi ea.Totuşi,era ceva la el care îi atrăgea privirea. Câteva minute mai târziu,barcagiul voinic,care o ajutase cu bagajele,se apropie. Tess simţi aroma de mentă.