Capitolul 1

 În partea de nord a statului Washington, crestele zimțate ale munților de granit se înalță către cerul veșnic încețoșat, iar vârfurile lor rămân inaccesibile chiar și în această eră a elicopterelor și a iubitorilor de aventură dotați cu tehnologie înaltă. În această parte a țării, copacii sunt deși precum bărbile bătrânilor, iar cele mai puternice raze de soare sunt singurele pe care ei le lasă să treacă. Doar în lunile cele mai luminoase de vară reușesc turiștii să își găsească drumul înapoi către mașinile pe care le-au parcat la marginea drumului. Orășelul Last Bend se află ascuns adânc în obscuritatea verde-cenușie a acestei păduri bătrâne. Pentru vizitatori – fiindcă aici nu există străini – este genul de loc pe care mai înainte crezuseră că nu l-ar fi putut întâlni decât pe cărările întortocheate ale propriei imaginații. Străbătând străzile, oamenii ar putea jura că aud un zgomot ce seamănă cu niște hohote de râs. Apoi apar amintirile, dintre care unele sunt reale, iar altele, doar imagini fabricate, preluate din filme vechi sau din revista Life. Își aduc aminte de gustul limonadei bunicii... sau de scârțâitul leagănului de pe verandă balansându-se liniștit înainte și înapoi, înainte și înapoi, la sfârșitul unei zile înăbușitoare de vară. Last Bend a fost fondat în urmă cu cincizeci de ani, când un scoțian masiv și lat în umeri, pe nume Ian Campbell, a renunțat la dărăpănatul lui cămin lui strămoșesc situat în Edinburgh și a pornit-o la drum în căutarea aventurii. Undeva de-a lungul drumului – legendele de familie susțin că acel loc ar fi fost Wyoming –, s-a apucat de cățărări. Astfel, el și-a petrecut următorii zece ani rătăcind de pe un munte pe altul, în căutarea a două lucruri: ascensiunea supremă și un loc asupra căruia să-și lase amprenta. A găsit ceea ce căuta în lanțul muntos Washington’s North Cascade. Și-a revendicat acel loc, unde Big Foot reprezenta mai mult decât un basm depănat în jurul unui foc de tabără, iar ghețarii pluteau tot timpul anului în râuri albastre.

Sa apropiat cât de mult a putut de mărețul munte Baker și a cumpărat în zonă patruzeci de hectare de pășune de calitatea întâi, iar apoi un lot de pământ străbătut de un drum cu prundiș, care avea să devină într-o bună zi autostrada Mount Baker. Și-a construit orașul de-a lungul coastei virgine, pline de pietriș, a lacului Angel. L-a botezat „Last Bend“¹, gândindu-se că singurul cămin pe care merită să-l ai este cel pe care merită să-l cauți, iar el îl găsise pe al lui după ultima cotitură a drumului. I-a luat ceva timp să găsească femeia dispusă la un trai într-o cabană de bușteni invadată de licheni, fără electricitate sau apă curentă, dar și când a găsit-o...! O fetișcană irlandeză numai foc și pară, cu visuri ce se potriveau cu ale lui. Împreună au modelat un oraș care să corespundă fanteziilor lor îngemănate; ea a plantat de-a lungul drumului principal puieți de arțar japonez și a inițiat o serie de tradiții – Zilele Ghețarului, cursa Sasquatch și casa bântuită de Halloween de la intersecția străzilor Cascade și Main. În anul în care formația Righteous Brothers și-a pierdut romantismul, Ian și Fiona au început să ridice casa visurilor lor, o uriașă cabană de bușteni, semicirculară, așezată pe o mică ridicătură din mijlocul proprietății lor. În unele zile în care cerul era ca de oțel, vârfurile pline de ghețari ale muntelui păreau suficient de aproape ca să le atingi. Brazii Douglas și cedrii impunători care mărgineau gazonul tuns cu grijă, protejau grădina de răsuflarea înghețată a iernii. La extremitatea vestică a terenului curgea pârâul Angel, care la sfârșitul liniștit al anului se prezenta sub forma unui torent, devenind un pârâu ce susura discret în lunile în care soarele verii strălucea fierbinte. În timpul iernii, Ian și Fiona puteau ieși pe veranda din față ca să audă, de la numai câțiva kilometri distanță, ecoul cascadei Angel. Acum, în acel cămin locuia a treia generație de Campbell. Bine pitit sub acoperișul ascuțit al casei, era dormitorul unui băiețel. Nu se deosebea prin nimic de dormitoarele altor băieței din această eră stăpânită de mass-media – pat în formă de Corvette, postere cu Batman lipite de pereții din bușteni, cărți Goosebumps aruncate pe dușumeaua acoperită cu covoare mițoase, grămezi de dinozauri, șerpi de plastic și figurine din Războiul stelelor. Bret Campbell, băiețelul de nouă ani, stătea liniștit în patul lui, urmărind cum ceasul digital de lângă pat își schimba cifrele roșii în obscuritatea nopții. Cinci și treizeci de minute. Cinci și treizeci și două de minute. Dimineața de Halloween