Bebelușul a murit. N-a fost nevoie decât de câteva secunde. Doctorul i-
a asigurat că nu suferise. L-au învelit într-o husă gri și fermoarul a fost

tras peste corpul dezarticulat care plutea în mijlocul jucăriilor. Micuța era
încă vie atunci când au sosit ajutoarele. S-a împotrivit ca un animal
sălbatic. Au fost găsite urme ale luptei, bucăți de piele sub unghiile ei
moi. În ambulanța care o transporta la spital a fost agitată, scuturată de
convulsii. Cu ochii ieșiți din orbite, părea să caute aer. Gâtul i se umpluse
de sânge. Avea plămânii perforați și capul i se lovise violent de comoda
albastră.
Au fotografiat scena crimei. Poliția a luat amprentele și a măsurat
suprafața băii și a camerei copiilor. Pe jos, covorul de prințesă era
îmbibat de sânge. Masa de înfășat era pe jumătate răsturnată. Jucăriile
au fost adunate în saci transparenți și puse sub sechestru. Până și
comoda albastră avea să folosească la proces.
Mama era în stare de șoc. Asta e ceea ce au spus pompierii, asta au
repetat polițiștii, asta au scris jurnaliștii. Intrând în camera în care zăceau
copiii, ea a scos un țipăt, un țipăt din toți rărunchii, un urlet de lupoaică
făcând zidurile să se cutremure. Noaptea s-a lăsat peste această zi de
mai. A vomat, și poliția a găsit-o așa, cu hainele pătate, ghemuită în
cameră, sughițând ca o apucată. A urlat până și-a spart plămânii.
Asistentul de pe ambulanță a făcut un semn discret din cap, au ridicat-o,
în ciuda faptului că se opunea, în ciuda loviturilor pe care le dădea cu
picioarele. Au ridicat-o încet și internista tânără de pe ambulanță i-a
administrat un calmant. Era prima ei lună de stagiu.
Și pe cealaltă au fost nevoiți s-o salveze. Cu tot atâta profesionalism,
cu obiectivitate. Nu a știut să moară. Moartea, ea n-a știut decât s-o
împartă. Și-a secționat venele de la încheieturi și și-a înfipt cuțitul în

beregată. Și-a pierdut cunoștința, la picioarele patului cu bare. Au ridicat-
o de pe jos, i-au luat pulsul și tensiunea. Au pus-o pe targă și stagiara cea

tânără și-a ținut mâna apăsată pe gâtul ei.
Vecinii s-au adunat în fața imobilului. Mai ales femei. Curând e ora la
care trebuie să-și ia copiii de la școală. Femeile privesc ambulanța, cu
ochii umflați de lacrimi. Plâng și vor să știe. Se ridică pe vârfuri.