Introducere

 Într-o dimineață răcoroasă, o zi de luni de Brumar, m-am trezit într-o ședință de psihoterapie de urgență cu Erica, elevă în clasa a șaptea, pe care o consiliam, cu întreruperi, de câțiva ani buni, și cu Janet, mama ei îngrijorată la culme. Janet fusese cea care sunase la cabinet în acea dimineață, după ce pe Erica o copleșise anxietatea atât de rău, încât refuzase să meargă la școală. — Erica a avut un sfârșit de săptămână dificil, mi-a explicat Janet la telefon, din motivul că un proiect important de grup, al cărui termen de predare se apropie vertiginos, a deraiat rău de tot, de la niște neînțelegeri între ei. A adăugat că fiica ei nu mâncase micul dejun în ultimele două săptămâni, deoarece se trezise în fiecare dimineață cu dureri de stomac care nu se potoleau nicicum mai devreme de amiază. Apoi, printre lacrimi pe care le puteam auzi prin telefon, Janet a adăugat: — Nu-mi vine să cred că nu s-a dus azi la școală, dar pur și simplu nu am reușit să găsesc un mod de a o convinge să meargă. Atunci când i-am propus să o duc cu mașina, ca să nu fie nevoită să ia autobuzul, mi-a aruncat o privire de parcă iaș fi spus că vreau s-o duc direct în fața plutonului de execuție. Devenind realmente îngrijorată, am întrebat-o: — Puteți veni azi la cabinet? — Păi da, chiar nu avem încotro, mi-a spus Janet. E musai să fie capabilă să meargă la școală. Am o ședință azi după-amiază la care trebuie neapărat să fiu prezentă. Putem veni după? — Desigur. Și nu vă îngrijorați, am adăugat cu toată convingerea, o să-i dăm cumva de cap. Găsim noi o explicație pentru ce se întâmplă. E ceva ce s-a schimbat cu actuala generație de tineri. Anxietatea a făcut dintotdeauna parte din viață — și din maturizare —, însă în ultimii ani, în cazul unor tinere precum Erica și multe altele ca ea, lucrurile par să fi scăpat complet de sub control. Profesez ca psiholog de mai bine de două decenii deja și în tot acest timp am asistat, atât la cabinet, cât și în activita

tea mea de cercetare, la o amplificare a tensiunii în rândurile tinerelor fete. De asemenea, aud adesea despre presiunile în continuă creștere pe care le resimt fetele, având în vedere că îmi petrec o bună parte a săptămânii lucrând la o școală de fete din comunitatea mea și călătoresc pentru a vorbi cu grupuri de elevi din Statele Unite și din întreaga lume. La muncă, sunt în măsură să observ și să învăț o mulțime de lucruri de la fetele pe care le consiliez, în timp ce acasă, capăt o perspectivă diferită asupra acelorași lucruri, din postura de mamă a două domnișoare. Fetele sunt întreaga mea lume, iar atunci când nu sunt în preajma lor, vorbesc adesea despre ele cu profesori, pediatri sau cu unii dintre colegii mei psihologi. Pe parcursul ultimilor câțiva ani, colegii mei și cu mine am petrecut din ce în ce mai multă vreme discutând despre numărul mare de tinere femei cu care ne intersectăm și care sunt copleșite de stres sau care resimt o anxietate intensă. Apoi ajungem invariabil la discuția despre cum lucrurile nu au stat mereu așa. Alarmant este și faptul că observațiile noastre făcute zilnic, la scară empirică, sunt confirmate de studii extinse. Un raport recent al Asociației Americane de Psihologie a conchis că adolescența nu mai poate fi caracterizată ca fiind o perioadă exuberantă, o ocazie de a experimenta fără griji. Cu excepția lunilor de vară, adolescenții din ziua de azi au ajuns, pentru prima dată, să se simtă mai stresați decât părinții lor. De asemenea, ei se confruntă cu simptome emoționale și fizice ale tensiunii cronice², printre care iritabilitatea și epuizarea, la niveluri pe care ne obișnuiserăm să le întâlnim doar la adulți. În plus, studiile mai arată o creștere a numărului de adolescenți care declară că se confruntă cu probleme emoționale³ și care sunt extrem de anxioși⁴. 

Aceste tendințe nu ne afectează însă în același fel fiii și fiicele. Fetele par să fie marcate în mai mare măsură. Așa cum ne confirmă rapoarte după rapoarte, probabilitatea de a se confrunta cu sentimente de stres și tensiune psihică⁵ este mai mare în cazul fetelor decât al băieților. Un studiu recent a conchis că un uluitor 31% dintre fete și tinerele femei se confruntă cu simptome de anxietate, raportat la 13% relevat în cazul băieților și al tinerilor bărbați. Și tot studiile sunt cele care ne spun că, prin comparație cu băieții, fetele resimt mai multă tensiune și că ele manifestă mult mai multe dintre simptomele fizice ale surmenajului psihic, cum ar fi epuizarea și modificările apetitului⁷. De asemenea, tinerele femei sunt mult mai susceptibile la a încerca emoții deseori asociate cu anxietatea. Unul dintre studii a conchis că numărul adolescentelor care au declarat că încearcă adesea sentimente de neliniște, îngrijorare sau teamă a crescut vertiginos cu 55 de procente din 2009 până în 2014, pe când în cazul băieților adolescenți cifrele nu s-au modificat deloc pe parcursul aceleiași perioade⁸. Un alt studiu a relevat că sentimentele de tip anxios devin din ce în ce mai răspândite în rândurile tuturor tinerilor, însă cresc într-un ritm mult mai rapid în cazul fetelor .