De fiecare dată când privim alimentele rămase în frigider, încercând să ne dăm seama ce mai trebuie cumpărat pentru pregătirea cinei, folosim un aspect al inteligenţei neobservat nici la cele mai deştepte antropoide. Cei mai buni bucătari ne surprind cu nişte combinaţii interesante de ingrediente despre care n-am fi crezut niciodată că "merg împreună". Poeţii se pricep în special la aranjarea în aşa fel a cuvintelor, încât acestea să ne copleşească prin semnificaţii pătrunzătoare. Totuşi, noi cu toţii construim expresii complet noi de sute de ori pc zi, recombinând cuvinte şi gesturi pentru a transmite un mesaj nou. Ori de câte ori formulezi o propoziţie pe care n-ai mai pronunţat-o niciodată înainte, ai aceeaşi problemă de creativitate ca şi bucătarii sau poeţii - mai mult, faci toate corecţiile necesare prin eliminări succesive în chiar secunda dinamtea rostini cu voce tare. S-au înregistrat mari progrese, în ultima vreme, în localizarea anumitor aspecte ale semanticii în creier. Adesea, găsim verb ele în lobul frontal ." Din anumite motive, numele proprii par să prefere lobul temporal (extremitatea lui frontală; culorile şi conceptele tind să se găsească spre capătul lobului temporal stâng). Însă inteligenţa este un proces, nu un loc. Ea presupune improvizaţie, scopul fiind o ţintă în mişcare. Este un proces care implică multe regiuni ale creierului şi prin care căutăm noi înţelesuri, adesea "în mod conştient". Cercetători mai experimentaţi ai inteligenţei, precum specialiştii în IQ (intelligence quotient, coeficient de inteligenţă, n. t.), se feresc de cuvântul "conştiinţă".'"