Şansa ei de a încheia o căsătorie decentă era gata să fie spulberată – şi totul din cauza unui sconcs domesticit. Din păcate, Poppy Hathaway îl urmărise pe Dodger prin jumătate din hotelul Rutledge, înainte de a-şi aminti un fapt important: pentru un sconcs, o linie dreaptă includea şase zig-uri şi şapte zag-uri. — Dodger, îl chemă disperată Poppy, vino înapoi. Ani să-ţi dau un biscuit. Oricare din panglicile mele din păr, orice! O, sunt gata să-ţi dau şi o eşarfă…… Imediat după ce-l va prinde pe animalul de companie al surorii ei, Poppy jură că o să alerteze conducerea hotelului. Le va spune că Beatrix găzduia creaturi sălbatice în apartamentul familiei ei, ceea ce era cu totul împotriva regulilor. Desigur, asta ar putea să aibă ca urmare mutarea forţată din clădire, a întregului clan Hathway. Pentru moment, lui Poppy nu-i păsa. Dodger furase o scrisoare de dragoste, ce-i fusese trimisă de Michael Bayning şi nimic pe lume nu mai conta în afară de recuperarea ei. Tot ce mai trebuia era ca Dodger să ascundă obiectul blestemat într-un loc public, unde să fie descoperit. Şi atunci, şansele ei de căsătorie, cu un tânăr respectabil şi minunat, ar fi fost ratate pentru totdeauna. Dodger alerga pe culoarele luxoase ale hotelului Rutledge cu sărituri sinuoase, imposibil să fie ajuns. Scrisoarea era ţinută încleştată între dinţii lui lungi din faţă. În timp ce fugea după el, Poppy se ruga să nu fie văzută. Indiferent cât de bună era reputaţia hotelului, o tânără respectabilă nu trebuia niciodată să-şi părăsească apartamentul neescortată. Iar, domnişoara Marks, însoţitoarea ei, era încă în pat. Şi Beatrix plecase într-o cavalcadă matinală, împreună cu sora lor Amelia. — O să plăteşti pentru ăsta, Dodger! Neastâmpărata creatură credea că totul pe lume era făcut doar pentru propria ei distracţie. Nu exista coş sau container, care să nu fi fost răsturnat şi cercetat şi niciun ciorap, pieptăn sau batistă nu erau lăsate în pace. Dodger fura obiecte personale, pe care le lăsa grămadă sub scaune şi sofale, aţipea în sertarele cu rufăria curată şi, mai rău decât orice, era aşa de amuzant în obrăznicia lui, încât întreaga familie Hathaway era înclinată să-i treacă cu vederea comportamentul. De câte ori obiecta Poppy faţă de poznele neruşinate ale sconcsului, Beatrix se scuza şi promitea că Dodger n-o să mai facă niciodată aşa ceva şi părea cu adevărat surprinsă, când Dodger nu le dădea atenţie spuselor ei. Şi pentru că Poppy o iubea pe sora ei mai mică, încerca să suporte traiul alături de insuportabilul ei animal de companie.