În afară de ADN, Bennie Rosato nu avea nimic în comun cu sora ei geamănă. Amândouă aveau ochii la fel de albaștri, pomeții proeminenți și buzele pline, dar de fiecare dată când Bennie o privea pe Alice Connelly, nu putea să vadă decât diferențele dintre ele. În seara aceea, Bennie purta un costum kaki, cămașă albă și pantofi maro, adică uniforma ei de avocat. Alice avea pantaloni scurți, strâmți, o bluză neagră decoltată adânc, un decolteu atât de obraznic, cum Bennie nici nu se gândise că ar putea exista. Și-a pus atunci în minte să se uite la propriul decolteu când va ajunge acasă. Alice pregătea cina și, când deschise ușa cuptorului, se răspândi o aromă de pui fript. 

— În sfârșit, e gata! 

— Miroase bine. 

— Pari surprinsă… 

— Nu, deloc. Bennie schimbă subiectul. 

— Îmi place casa asta nouă a ta, arată minunat. 

— Hai, lasă. Alice se întoarse, cu furculița în mână. Ce ești așa de oficială? 

— Nu sunt! 

— Ba ești! O să arate și mai bine când o să-mi aduc toate lucrurile, iar chiria e mică, pentru că agenția nu poate s-o vândă. De-asta mi-am și permis-o. Doar n-am banii tăi. Bennie se făcu că nu aude. — Bine că ai luat-o gata mobilată. 

— Porcăria asta? Asta e mobilă de moși! Alice își dădu la o parte o șuviță răzleață, o altă diferență între ele. Își îndreptase părul, iar machiajul era impecabil. Bennie își lăsa părul ondulat natural, iar pentru ea balsamul de buze {2} era tot machiajul de care avea nevoie. Își sorbi vinul, îi era cald. 

Nu exista aer condiționat, iar bucătăria era mică și nu avea loc decât pentru câteva scaune și o masă neagră de lemn. Era o lumină chioară de la o lustră verzuie, iar crăpăturile se întindeau de-a lungul tencuielii ca fulgerele de vară. Căsuța își păstra totuși farmecul rustic, specific zonei rurale din sud-estul Pennsylvaniei, cam la un ceas distanță de Philadelphia. Alice trânti puiul pe masă, apoi se așeză. 

— Nicio panică, e organic! 

— Mai nou, mănânci sănătos? 

— Ce vrei să spui? Întotdeauna am mâncat așa. Da’… ia zi, te vezi cu cineva? întrebă Alice. 

— Nu.

 — De când nu ți-ai mai pus-o?

 — Frumos mai vorbești. Bennie mușcă dintr-un cartof, era bun la gust. 

— Dacă mi-aș aminti cum se face, probabil că mi-ar veni din nou cheful