Aceasta este o operă de nonficțiune. Vreme de opt ani, mi-am petrecut mii de ore cu protagonistele din această carte – comunicând în persoană, la telefon, prin SMS-uri și e-mailuri. În două dintre cazuri, m-am mutat în orașele unde locuiau acestea, ca să înțeleg mai bine viața lor de zi cu zi. Am asistat la multe dintre episoadele pe care le-am inclus în carte. Pentru întâmplările care au avut loc în trecut sau la care n-am fost prezentă, m-am bazat pe amintirile femeilor, pe jurnalele acestora și pe informațiile pe care ele mi le-au oferit. I-am intervievat pe prietenii și pe membrii familiilor fiecăreia și le-am urmărit profilurile pe rețelele de socializare. Dar, în cele mai multe cazuri, am păstrat punctul de vedere al celor trei femei. Am consultat documente folosite în instanță și știri din presa locală și am stat de vorbă cu reporteri, judecători, avocați, inves-tigatori, colegi și cunoștințe, pentru confirmarea evenimentelor și cronologia lor. Aproape toate citatele au fost extrase din documente juridice, e-mailuri, scrisori, înregistrări și interviuri cu cele trei protagoniste și alte persoane din carte. 

Excepția notabilă ar fi cazul singular în care SMS-urile, scrisorile fizice și unele e-mailuri au fost inaccesibile. În acest context, conținutul furnizat s-a bazat pe mai multe repovestiri ale subiectului, care au fost contestate de cei cu care corespondaseră. În alegerea acestor trei femei am ținut cont de faptul că poveștile lor sunt unele în care alți oameni se pot regăsi cu ușurință, am avut în vedere intensitatea subiectelor și modul în care întâmplările din trecut împovărau încă sufletul protagonistelor. Am stat de vorbă cu femei care și-au arătat disponibilitatea de ami împărtăși poveștile lor, fără rețineri, pentru a le face publice. Cam pe la jumătatea cercetării mele, câteva dintre ele și-au dat seama că aveau temeri legate de expunerea publică. În orice caz, în mare parte, procesul de selecție s-a concentrat asupra acelor femei care mi s-au părut sincere cu ele însele și dispuse să-și spună poveștile în moduri care să le dezvăluie pe deplin dorința. Unele nu au vrut să se identifice în acest text, deoarece povestirile lor sunt reale, și prin intermediul acestora ar putea fi recunoscute. Așa că am ales să le protejez identitatea modificând aproape în întregime numele, locurile și datele de identificare în cele două relatări care nu mai fuseseră subiectul unor înregistrări publice. În cea de-a treia povestire, am schimbat numele persoanelor care nu au jucat un rol public sau care erau minore la data desfășurării evenimentelor relatate. Sunt convinsă că aceste povestiri transmit adevăruri deosebit de importante despre femei și despre dorință. Cu toate acestea, până la urmă, aceste trei femei sunt cele care și-au modelat propriile povestiri. Ca întotdeauna, orice poveste poate fi văzută din mai multe perspective, aceasta, însă, este cea care le aparține.