Nu voiam decât să se termine odată, dar mi-am impus să o iau
încet. Am tras jaluzelele la toate cele trei ferestre, am deschis o
sticlă de vin Gravi, am turnat în două pahare, am aprins lumânările.
Ritualuri familiare, ușor de recunoscut, liniștitoare. El și-a pus jos
geanta și s-a dezbrăcat încet de jachetă, așezând-o pe spătarul unui
scaun, privindu-mă. Eu am ridicat paharul și am sorbit, fără să scot
un cuvânt. Ochii lui s-au plimbat peste picturi în timp ce am lăsat
tăcerea dintre noi să se prelungească până a căzut în cursă:
— Acela e un...
— Agnes Martin, am terminat eu în locul lui. Da.
— Foarte drăguț.
— Mulțumesc.
Mi-am păstrat zâmbetul discret și amuzat jucându-mi pe buze. A
urmat o nouă pauză. Liniștea sufocantă a nopții venețiene a fost
întreruptă de sunet de pași traversând campo sub noi și am întors
amândoi capul spre fereastră:
— Locuiești de mult aici?
— De ceva vreme, am răspuns eu.
Aroganța pe care o trădase mai devreme la bar dispăruse; părea
stingherit și dureros de tânăr. În mod evident, aveam să

u nevoită
să fac eu primul pas. Stăteam în picioare, ținându-mi paharul în
mână. Eram foarte aproape unul de celălalt. Eu am făcut un pas,
susținându-i privirea. Putea descifra mesajul din ochii mei?
Fugi, spunea privirea mea. Fugi și nu privi înapoi.
Am făcut și cel de-al doilea pas și am întins o mână pentru a-l
mângâia pe obrazul țepos. Lent, fără a-i abandona privirea, m-am
aplecat spre gura lui, dezmierdându-l, lăsând marginile buzelor mele
să alunece

n peste ale lui, înainte ca limba lui să o găsească pe a
mea. Nu avea un gust chiar atât de rău cum mă așteptasem. M-am
desprins din îmbrățișare și m-am dat în spate, mi-am tras rochia
peste cap dintr-o singură mișcare și am lăsat-o să cadă pe podea,

urmată de sutien. Mi-am dat la o parte părul de pe umeri, trecându-
mi încet palmele peste sfârcuri și lăsându-mi mâinile să îmi cadă pe

lângă corp:
— Elizabeth, a murmurat el.