Dacă ar fi catadicsit să îşi îndrepte spatele şi să-şi ridice ochii din cutiile de conserve ca să privească de la înălţimea lui impunătoare de un metru şi nouăzeci şi trei, ar fi surprins acea străfulgerare roşie care trăgea un semnal de alarmă. Culoarea incendiilor de pădure şi a ispitelor iadului. în schimb, stătea în cumpănă dacă să cumpere roşii tăiate cubuleţe cu sau fără ardei graşi verzi în timp ce Bill House, patronul magazinului, i se plângea. — Ascultă la mine, Brick. Puştiul ăla, Rathbun şi-a petrecut jumătate din după-amiază gonind ca un dement cu snowmobilul pe Market Street, a şuierat Bill, încrucişându-şi braţele slăbănoage peste piept. Brick a pus roşiile cu ardei în cărucior lângă o pungă cu ceapă galbenă, două cutii cu bulion din oase de vită şi un set de baterii. — Puştiul a speriat de moarte caii de la livrarea de ieri, a continuat Bill. Şi a fost cât pe ce să derapeze şi să lovească în lateral Artic Cat-ul nou-nouţ al lui Mulvaney săptămâna trecută. O să se plângă o grămadă din cauza asta. Brick şi-a înăbuşit un oftat. Ce bine ar fi dacă ar putea mărar o singură dată să îşi facă şi el cumpărăturile fără să aibă parte de toată pălăvrăgeala asta. — Voi vorbi cu el, i-a promis Brick. întâmplător, ştia câte ceva despre tâmpeniile pe care le făceau băieţii pentru a impresiona adolescentele.

Bill a oftat şi şi-a potrivit mai bine pe can schi inscripţionată cu numele magazinului alimenta ^ Market, pe care o folosea pentru a-şi ţine chelia la căld noiembrie prin aprilie. Urâ — Apreciez gestul tău, Brick. Exista un echilibru delicat în mica lor comunitate * Iară, iar misiunea lui Brick era să ajute la menţinerea a ^ * 1' echilibru chiar şi acum, în toiul iernii din Michigan, c â n d ^ cei mai rezistenţi dintre locuitori rămâneau pe insula Ma<5 nac. Din acelaşi motiv îi promisese doamnei Sopp că avea a schimbe bateriile detectoarelor de fum ale locuinţei ei de îndjj. riat când aceasta îl sunase de pe un teren de golf cu nouă găuri din Florida. Uşa magazinului Doud’s s-a deschis cu un clinchet de clopoţel. Mira Rathbun - mama „puştiului Rathbun" menţionat anterior - a pătruns în micul magazin odată cu o pală de vânt dinspre lac care îţi îngheţa sângele din vine. Bill a tăcut mâlc, arătând de parcă şi-ar fi înghiţit limba. Pe bărbat nu-1 deranja să trăncănească cu poliţiştii aflaţi în afara programului despre vecin