O filă de istorie personală, care ajută la conturarea unei imagini obiective asupra situaţiei terorismului de azi - astfel am putea defini prezenta carte într-un mod foarte succint. Scrisă sub forma unei poveşti de viaţă, cu situaţii tensionate, dificile, care iau o nouă întorsătură, de fiecare dată, dar şi cu momente fericite şi emoţionante, devine o lectură atractivă pentru orice fel de public, indiferent de vârstă, origini sau convingeri. Cu atât mai mult am putea-o încadra în bibliografia celor care studiază fenomenul terorist contemporan sau islamismul extrem. Prin naturaleţea şi descrierea amănunţită a faptelor, prin recunoaşterea situaţiilor traumatizante şi a greşelilor făcute, autorul ne oferă ocazia de a înţelege mai bine ce se petrece în mintea unui tânăr musulman, care se dezvoltă într-o lume total străină, în felul acesta, prin intermediul unei astfel de incursiuni, să o numim călătorie psihologică, putem să vedem mai clar contextul în care se produc anumite evenimente şi ce repercusiuni au acestea asupra indivizilor implicaţi. Procesul de etichetare a celor din jurul nostru, căruia îi cădem pradă atât de uşor uneori, nu reprezintă doar o dovadă de superficialitate, ci şi o condamnare a celui etichetat de a deveni una cu eticheta sa. Atunci când ne hotărâm să considerăm într-un anume fel pe cineva, pornind de la general la individual, nu facem decât să-l depersonalizăm pe respectivul om, negându-i propriile trăiri şi sentimente. Astfel individul devine mulţimea în care a fost inclus, toţi cei din jur ajungând să-şi adapteze comportamentul la eticheta atribuită, reuşind astfel să-l facă, chiar şi pe cel în cauză, să-şi modifice atitudinea conform noului „statut” Prin urmare, acţiunea care începe, mai repede sau mai târziu, ajunge să aibă şi o reacţiune. Mai mult decât atât, marginalizarea unei anumite categorii pe considerente rasiale nu face decât să coaguleze respectiva comunitate şi să stimuleze în ea dorinţa de a lupta, de a riposta, de a-şi impune respectul. Dacă adulţii dau uneori dovadă de mai multă raţiune, ajutaţi fiind de experienţele prin care au trecut, pentru copii, aceste purtări sunt o adevarată modelare comportamentală în cel mai negativ sens posibil. în ei, impulsurile sunt mult mai vii, iar nivelul dezvoltării cognitive nu poate înţelege „de ce eu”. De ce li se întâmplă lor, cu ce au greşit, de ce foştii prieteni devin duşmani, de ce lumea se uită ciudat la ei şi îi consideră într-un anume fel? Următorul pas, după marginalizare şi excludere socială, este cel de radicalizare. Aşadar abuzaţii devin la rândul lor abuzatori. Limitarea drepturilor, oprobriul public, umilinţele şi violenţele dau naştere dorinţei de răzbunare, care îi face să devină asemenea celor care i-au traumatizat, fără să îşi dea seama. Adeverindu-se astfel proverbul „cine seamănă vânt culege furtună”. Tot astfel s-a întâmplat şi în cazul de faţă, unde, dintr-un copil emotiv şi politicos, ajungem să întâlnim un adolescent rebel, însetat de luptă şi mânat de obsesia de a-şi face singur dreptate într-o lume în care nimeni nu i-o oferă. Desigur că adolescentul rebel, cizelat prin educaţie îşi va îndrepta atenţia către un grup care să-i împărtăşească valorile, generând astfel o adevărată mişcare socială.