Singurătatea este pericolul numărul unu pentru sănătate, crede psihiatrul și neurocercetătorul german Manfred Spitzer, care în cartea de față expune o serie de adevăruri incomode, temeinic cercetate științific, despre societatea contemporană.

Suntem tot mai singuri, iar acest lucru ne îmbolnăvește, ne înstrăinează de semenii noștri și poate chiar să ne ucidă. Cancerul, patologiile cardiovasculare și depresia înregistrează incidențe record, una dintre cauzele principale fiind cascada de schimbări psihosomatice declanșată de stresul provocat de singurătate. Indiferent că vorbim despre tineri sau oameni în vârstă, persoane prospere sau oameni cu mijloace reduse, femei sau bărbați, singurătatea nu scutește pe nimeni de suferințe fizice și sufletești.

În acest volum, autorul ne explică științific, dar și omenește ce este singurătatea și de ce este atât de nocivă. Mai mult, ne oferă și câteva mijloace simple să o combatem, când ne confruntăm personal cu ea sau când afectează pe cineva drag.

Imaginaţi-vă că ar exista o boală care s-ar manifesta tot mai des şi ar provoaca dureri cronice - o maladie contagioasă, încă necercetată de oamenii de ştiinţă, care s-ar răspândi atât de rapid, încât nu am avea timp să ne imunizăm împotriva ei şi care ar fi clasificată drept una dintre cele mai frecvente cauze ale mortalităţii în lumea occidentală. O boală care favorizează apariţia altor suferinţe, de la răceli, depresie şi demenţă la infarct, accident vascular cerebral şi cancer. Această boală ar fi, prin urmare, un factor important de risc pentru apariţia altor maladii cu incidenţă crescută şi fatale. În acelaşi timp ar fi înşelătoare, deoarece mulţi dintre cei afectaţi nici nu ar şti că suferă de ea. Această boală chiar există, şi se numeşte singurătate. Suferinţa provocată de singurătate este cunoscută de mult în psihiatrie -specialitatea mea -şi a fost, cel mai adesea, tratată ca un simptom al altor afecţiuni psihice. Noi cercetări în domeniile epidemiologiei, psihologiei, neuroştiinţelor, sociologiei şi, nu în ultimul rând, psihiatriei arată însă că această boală poate şi trebuie să fie privită ca un subiect de sine stătător. Mai simplu spus, singurătatea nu este numai un simptom, adică un semn al unei boli, ci este ea însăşi o boală! Doar dacă privim singurătatea drept un mod de a resimţi izolarea socială, care se instalează din motive diferite şi capătă o dinamică proprie (se vorbeşte despre un cerc vicios al singurătăţii), pentru a deveni mai apoi problema principală, putem….