Jordon Winters făcu ochii mari la obiectul acela inert ce i se legăna în poală,şi trase un blestem.Aşa ceva i se întâmpla pentru prima oară.Privirea i se mută de la sacul de plastic,ce îi acoperea coapsele,spre parbriz,pe urmă înapoi. Capota,albastru-Închis a maşinii sale,era pe jumătate îngropată într-un imens troian de zăpadă.Conducea cu atenţie de-a lungul unui drum acoperit de zăpadă şi,deodată,se pomenise sărutând plasticul,ce-i drept,de calitate superioară,al airbag-ului.Posedând o maşină de marcă aveai unele privilegii,de exemplu să intri cu faţa într-un airbag în loc să te loveşti de volan.Dar ce trebuia oare să facă acum cu sacul de plastic ce zăcea desumflat pe picioarele lui? Cine dracu dorea să trăiască în mijlocul tundrei ăsteia? Ei,poate că se cam grăbise numind New Hampshire un ţinut acoperit de gheaţă.Până ce se stârnise viscolul,Jordon fusese vrăjit de imaginea munţilor încotoşmănaţi în nea, strălucind în lumina palidă a unei după-amieze târzii. Încercă să desluşească ceva prin geamurile încrustate în gheaţă şi privi în jos,pe şoseaua pustie.Bănuia că până la destinaţie,Edelweiss,se putea de-acu ajunge şi pe jos.Jordon scoase,cu o mişcare nervoasă,cheile maşinii din contact şi se desprinse din strânsoarea centurii de siguranţă.Să mergi pe jos,prin viscol,două mile,fără dotare adecvată,nu părea a fi cine ştie ce distracţie,dar bătea de la depărtare cealaltă alternativă.Adică,să petreacă noaptea în maşină,ceea ce era sinucidere curată.Privi lung spre valiza de mână,nehotărât dacă să o ia cu el sau s-o închidă în portbagaj,când,de peste întinderea albă,îi ajunse la urechi ecoul unor zurgălăi.Întrebându-se dacă nu cumva se lovise cu capul de ceva,Jordon se uită dincotro se auzea sunetul