Avem tendinţa de a căuta informaţii despre moarte, îndreptându-ne atenţia spre textele referitoare la oamenii care au avut experienţe în apropierea morţii. Ignorăm astfel propriul repertoriu simbolic, care conţine şi fabrică date despre la moartea noastră şi a celor apropiaţi. Nimic nu se compară cu nuanţele şi consistentele detalii furnizate de visele care anunţă şi pregătesc omul pentru moarte. Visul este, după Marie-Louise von Franz, un adevărat maestru iniţiatic. El ajută spiritual omul în procesul marii treceri. Am putea spune că este nemilos acest învăţător, în sensul că manifestă o totală indiferenţă faţă de faptul că oamenii care sunt în pragul morţii se tem de încercarea care-i aşteaptă. Dacă studiem cu atenţie această atitudine, vedem însă că nu e vorba de absenţa compasiunii, ci de faptul că maestrul iniţiatic nu crede în moarte. Pentru inconştient moartea nu este acelaşi lucru ca pentru fiinţa conştientă, ci, pur şi simplu, o continuare a procesului de individuare, experienţa sufletească mergând mai departe, pe calea ei, în viaţa de după moarte. Visul fabrică evenimentul trecerii fără nicio grijă faţă de Eul obiectiv, ca şi cum ar avea alte priorităţi decât acest Eu sortit să se reîntoarcă în trupul Mamei-Pământ. Vom putea cunoaşte, citind această carte, o mulţime de vise care anunţă sfârşitul corpului fizic, dar şi continuitatea vieţii sufleteşti, vestirea învieri i. Ele sunt analizate cu mijloacele specifice psihologiei analitice şi contribuie la consolidarea cercetărilor realizate de alţi jungieni pe această temă. 

Îi am în vedere, în primul rând, pe Edward F. Edinger, a cărui lucrare Ego şi arhetip a fost deja publicată în Colecţia Philemon, dar şi pe Barbara Hannah, ale cărei lucrări le vom oferi publicului român foarte curând. Cercetarea lui Marie-Louise von Franz este inspirată de ideea lu i Jung că fiecare om are sau ar trebui să aibă un mit despre moarte şi să se încreadă în arhetipul care-l conduce şi-l îmbogăţeşte spiritual, atunci când se apropie marea trecere. în această privinţă nu avem decât instinctul pe care să ne bazăm, nici o altă funcţie psihică nu ne poate ajuta. Pe instinct se înalţă tulpina arhetipului ce apare în reprezentările individualizate ale morţii, ale învierii şi ale vieţii de după moarte. Diversitatea lor este impresionantă şi trimite spre religiile nebiblice, chiar şi la omul modern . occidental. Marie-Louise von Franz este de părere că multitudinea imaginilor onirice despre moarte compensează sărăcia simbolică a textelor creştine. 

Acestea ne spun doar că omul depinde întru totul de graţia divină care-i acordă învierea, fără ca el să facă nimic special în acest sens. Dar cel care se pregăteşte să moară este foarte activ şi fa brică simboluri care trimit spre întreaga moştenire culturală a omenirii şi spre marile tradiţi i. încă din timpul vieţii, unii oameni lucrează intens pentru a-şi elabora trupul reînvierii, trupul de lumină, trupul de diamant, corpul spiritual, trupul subtil etc. întreaga operă de alcătuire a acestor corpuri, care ascund substanţa misterioasă a vieţii şi a nemuriri i, porneşte de la corpul fizic aşa cum este el, corpul material care urmează să fie prelucrat şi distilat. Simbolurile scoase la· lumină din inconştient pentru a însoţi acest proces constituie suportul analizei în cartea de faţă. Vreau să precizez foarte clar că aceste simboluri sunt specifice individuării, care se declanşează uneori foarte dramatic în a doua parte a vieţii şi care, în ultimă instanţă, nu înseamnă nimic altceva decât pregătirea omului pentru moarte. Cu cât omul se pregăteşte mai bine pentru moarte, urmărind şi desluşind exigenţele simbolice ale propriei individuări, cu atât trecerea lui este mai liniştită. E adevărat că imaginile despre moarte sunt cel mai adesea angoasante, dar ceea ce contează este maturitatea psihică a omului care se pregăteşte să treacă şi faptul de a fi stabilit o relaţie consistentă cu Sinele lui.