Să ai un unchi bogat este visul american.Să ai un unchi bogat,iubitor,care-ţi lasă prin testament o avere,este visul american devenit realitate.Dar să ai un unchi bogat,pe care l-ai iubit şi care îţi lasă condiţionat moştenirea-asta înseamnă ca visul american să o ia anapoda,aşa cum avea să descopere Rory O'Banyon în dimineaţa asta.Niciodată nu şi-a dorit altceva de la Rork O'Banyon decât dragostea lui.Şi el i-o dăruise cu mărinimie.Fusese singurul care o înţelesese,iar ea a simţit întotdeauna asta.Excepţie a făcut un singur lucru foarte sensibil.După Rork,Rory,tiza lui,nu mânca ceea ce trebuia.Iar Rork O'Banyon a condus cea mai prestigioasă corporaţie din ţară care se ocupa de menţinerea sănătăţii şi a condiţiei fizice.Numele lui era sinonim cu sănătatea,vitalitatea şi un fizic parcă sculptat în granit,cu mult timp înainte să fie la modă costumele speciale pentru slăbit.Ea nu se gândise niciodată altfel la el decât ca la unchiul Rork, confidentul,protectorul,cel mai bun prieten şi,de când avea şase ani,singura rudă în viaţă.Dar deşi l-a iubit foarte mult,nu s-a putut implica niciodată în nici un fel de programe laborioase de exerciţii fizice pe care el le crease pentru ea.A încercat,fără tragere de inimă,când era mai tânără,pentru că dorea să-i facă pe plac.Dar înclinaţiile ei erau mai mult cerebrale.Prefera să-şi folosească mintea decât să practice sporturi.Făcea numai înot,iar ocazional,tenis sau volei,Rory încercând să rămână departe de lumea exeriţiilor fizice care-i captivase imaginaţia lui Rork O'Banyon.În pofida faptului că-i plăceau îngheţata şi cartofii prăjiţi,Rory părea să se dezvolte foarte armonios.Ceea ce-l scotea din minţi pe Rork.Rory i-a spus de nenumărate ori că-şi menţine silueta suplă fără să respecte un regim alimentar strict.Rork nu se putea certa cu ea,dar îi spunea că,în cele din urmă,trecerea timpului o să-şi spună cuvântul.Genetic,îi explica el,ea îi seamănă,dar timpul îşi va lua obolul dacă nu-şi schimbă felul de viaţă. Argumentul ei în favoarea teoriei pe care o susţinea îi era însuşi trupul.Suplă,cu rotunjimi atât cât era necesar,la douăzeci şi cinci de ani Rory mânca fericită sandvişuri duble cu hamburgheri şi brânză,ciocolată cu cremă şi toate sortimentele de îngheţată care existau sub soare.Asta atunci când îi trecea prin cap să mănânce,ceea ce nu se întâmpla prea des.Era prea ocupată ca să-şi făurească o carieră.Rory nu mai dădea de mult atenţie cuvintelor unchiului ei când ajungeau la probleme de sănătate.Singura concesie pe care i-o făcuse a fost să ia vitaminele pe care i le-a impus întotdeauna