Adeseori, sarcina captivantă de a scrie o carte nu creează senzaţia de autor, ci mai degrabă pe cea de transmiţător, prin intermediul degetelor şi al tastelor, a lecţiilor şi inspiraţiei a nenumăraţi alţi oameni, prieteni înţelepţi cunoscuţi de-a lungul multor ani şi profesori deghizaţi în studenţi, pacienţi şi colegi. Aş vrea să mă pot întoarce în timp şi să le mulţumesc tuturor şi sunt extrem de bucuroasă de această şansă de a mulţumi oamenilor care m-au ajutat cel mai mult şi m-au sprijinit pe parcursul anului în care am scris Psihopatul de alături. Pentru comentariile ei, aş vrea să îi mulţumesc lui Carol Kaufman, posesoarea unei creativităţi legendare în rezolvarea problemelor, a cărei pasiune a făcut-o să nu rateze nimic, nici chiar atunci când scria propria ei carte, Pivot Points. Pentru că nimic din toate acestea nu ar fi fost posibil fără a se dedica misiunii ei şi pentru că a fost întotdeauna o fântână nesfârşită de eleganţă, înţelegere şi suflet în mijlocul unui mare deşert, îi mulţumesc agentei şi mult-iubitei mele prietene Susan Lee Cohen. Dacă aş fi încercat să creez cel mai grozav editor din lume, nu aş fi reuşit nici pe departe atât de bine precum Kristine Puopolo de la Broadway Books, căreia îi mulţumesc pentru inteligenţa, acurateţea şi pentru extraordinara aptitudine de a avea mereu dreptate în mod, fără a fi vreodată intruzivă. 

Îi, mulţumesc lui Diane Wemyss pentru interesul şi organizarea ei şi pentru că mi-a sugerat una dintre întâmplările despre care am scris, precum şi lui Elizabeth Haymaker, pentru farmecul ei şi ajutorul nepreţuit cu privire la ediţia cartonată a cărţii, şi Joannei Pinsker, excelenta mea agentă de publicitate de la Broadway, care s-a asigurat în permanenţă că această carte va ajunge în mâinile persoanelor care au nevoie de ea. Îi mulţumesc lui Steve Stout şi lui Darcy Wakefield pentru că m-au făcut să cred din nou în iubire. Extraordinara carte a lui Darcy nou apărută I Remember Running, explică pe îndelete de ce şi cum. Încă o dată – şi întotdeauna – le mulţumesc părinţilor mei remarcabili Eva Deaton Stout şi Adrian Phillip Stout, pentru că mi-au arătat câtă iubire şi lumină pot aduce pe lume doi oameni cu conştiinţă superioară. Şi cu veneraţie şi mai multă dragoste decât mi-aş fi putut imagina înainte de a o cunoaşte, aş vrea să îi mulţumesc fiicei mele Amanda, primul meu cititor şi cel mai perspicace. M-a învăţat, alături de multe alte lucruri, că bunătatea şi integritatea vin din suflet.