Cel de-al patrulea conte de Cromarty a fost înmormântat cu toată pompa şi demnitatea cuvenite rangului. Clopotul bisericii din sat bătu solemn în timp ce sicriul era coborât sub o ploaie pâcloasă şi privirile sumbre ale servitorilor, îmbrăcaţi toţi în negru. Defunctul fusese un bărbat chipeş, puternic, corect şi jovial. Toţi cei din subordine fuseseră întotdeauna foarte mândri de el. Lady Jocelyn Kendal, singurul copil al contelui, prezidă întreaga ceremonie. La agapa de după înmormântare îşi îndeplini sarcinile cu graţie impecabilă, vălul negru transparent lăsând să se întrezărească trăsăturile sale palide, perfecte, asemenea unui înger de marmură. Fusese foarte apropiată de tatăl său. Aceasta avea să fie ultima îndatorire oficială a lui Lady Jocelyn la Charlton Abbey, întrucât unchiul Willoughby era de acum proprietar. Dacă o nemulţumea faptul că fusese transformată din stăpână în oaspete al casei în care copilărise, avea grijă să nu o arate. Deşi unele doamne mai în vârstă comentau că firea ei independentă ar fi fost privită drept încăpăţânare în cazul unei fete de condiţie mai umilă, pe bărbaţi nu părea să-i deranjeze. La cei douăzeci şi unu de ani ai săi era de o frumuseţe şi un farmec fără margini, astfel că, pe când se plimba prin sala cea mare, bărbaţii nu se puteau împiedica s-o admire şi să viseze apoi cu ochii deschişi. Ultimul ritual al zilei îl constituia lectura testamentului. Avocatul familiei, domnul Crandall, venise tocmai de la Londra în acest scop. Citirea listei păru interminabilă, numeroase bunuri fiind lăsate servitorilor şi unor cauze caritabile speciale.