Părinţii n-au avut niciodată atâta nevoie ca în prezent de învăţături cum sunt cele din această carte. Ca părinte, mă tulbură în mod deosebit rezultatele unui studiu realizat la nivelul întregii naţiuni, în care un grup de copii americani, între 7 şi 14 ani, a fost evaluat de părinţi şi profesori -adulţi care îi cunoşteau bine. Realizat pentru prima oară la mijlocul anilor '70 şi reluat pe un grup similar la finalul anilor '80, studiul a dezvăluit că, în medie, valoarea indicatorilor de bază ai inteligenţei emoţionale a copiilor din America a scăzut îngrijorător. Au devenit mai impulsivi şi mai neascultători, mai îngrijoraţi şi mai temători, mai singuri şi mai trişti, mai iritabili şi mai violenţi. Pe scurt, nivelul a 42 de asemenea indicatori a scăzut şi niciunul nu a cunoscut îmbunătăţiri. Totodată, în această perioadă, rata violenţei, a sinuciderilor şi a violurilor, în rândul adolescenţilor, a înregistrat un salt uriaş. Cel mai înfricoşător mi se pare numărul în creştere al crimelor săvârşite cu arme de foc, care au loc în şcolile noastre. Care este motivul acestei degradări a calităţilor esenţiale ale caracterului? După părerea mea, copiii sunt prada uşoară a două forţe care se dezlănţuie în prezent pe scena lumii-una economică şi cealaltă tehnologică.

Escaladarea concurenţei globale presupune faptul că generaţia actuală de părinţi este nevoită să muncească mai mult şi mai din greu decât generaţia anterioară pentru a-şi menţine un standard de viaţă decent; nu vreau să spun că ne iubim copiii mai puţin, ci că avem mai puţin timp liber pe care să ni-l petrecem alături de ei decât au avut părinţii noştri pentru noi. În acelaşi timp, mobilitatea crescândă a familiilor aduce cu sine faptul că tot mai puţini oameni au rude în apropiere, care să le preia, parţial, îndatoririle. Foarte multe familii trăiesc în cartiere în care le este teamă să-şi lase copiii mai mici să se joace pe-afară nesupravegheaţi - ca să nu mai vorbim despre vizitele la vecini. În ceea ce priveşte aspectul tehnologic, tineretul lumii trece printr-o experienţă fără precedent: mai mult ca oricând în istoria omenirii, copiii îşi petrec numeroase ore din viaţă cu ochii lipiţi de ecranul unui monitor. Ei preferă să cadă în mrejele unui CD-ROM educaţional sau să vizioneze emisiuni televizate, a căror calitate este de multe ori îndoielnică, decât să se joace cu alţi copii.