A trecut mai bine de jumlitate de secol de cînd Max Weinreich a publicat Universităţile lui Hitler. În lungul şir de studii ştiinţifice referitoare Ia fenomenul cunoscut sub numele de HolOcaust, lucrarea sa a fost una de pionierat şi, în egalii mlisurli, una de excepţie. Încheiatli în luna martie a anului 1946 şi scrisli iniţial în idiş, Universităţile lui Hitler a aplirut în două numere consecutive ale publicaţiei YIVO-bleter (The Journal of the Yiddish Scientific Institute) din New York, astăzi Institutul de Studii Evreieşti YIVO. Weinreich a întreţinut leglituri strînse cu YIVO, care a sprijinit şi apariţia actualei ediţii a clirţii. Weinreich şi-a publicat rezultatele cercetărilor în ultimele săptămîni ale procesului de la Niirnberg, iar dezvăluirile sale au constituit un teribil rechizitoriu la adresa elitei intelectualităţii germane. Multe dintre rezultatele la care a ajuns autorul anticipau direcţii de cercetare şi concluzii care se reglisesc în scrierile istoricilor din deceniile următoare. Astfel - ca sli dlim un exemplu - Weinreich oferă mostre din materialele de propagandă antisemită, care plitrunsese în toate domeniile vieţii germanilor, incluzînd aici şi evoluţia perniciosului film Der ewige Jude (Evreul etern). Într-una din multele şi fascinantele note de subsol, el atrage atenţia asupra faptului că o expoziţie cu acelaşi nume, organizată înainte de apariţia filmului şi în care erau incluse fotografii, pelicule şi alte materiale ce îi prezentau pe evrei dintr-o perspectivă rasistă şi denigratoare, îl avusese ca organizator pe Karl d 'Ester, un cunoscut profesor de istorie a jurnalismului de la Universitatea din Miinchen, oraş unde, în decembrie 1937, a avut loc şi prima expoziţie de acest gen. Universităţile lui Hitler este o carte scrisli cu multă înflliclirare. Pornind de la texte publicate, care s-au bucurat adesea de o largii rlispîndire, Weinreich transmite prin intermediul citatelor selectate minia de care a fost cuprins atunci cînd a citit pentru prima oară astfel de materiale. El remarcii faptul cli deja în anul 1924 doi· laureaţi ai Premiului Nobel, Philipp Lenard şi Johannes Stark, apar printre semnatarii unui apel public pentru susţinerea lui Hitler, care, - spuneau ei - „împreună cu tovarăşii săi de luptă, ne apare ca un dar al lui Dumnezeu, venit dintr-un timp de mult apus, în care rasele erau mult mai pure, oamenii mult mai măreţi şi minţile mai puţin amăgitoare". Bazîndu-se pe o bibliografie formidabilă, cuprinzînd cărţi, broşuri şi articole de ziar din perioada imediat urmlitoare izbucnirii războiului, Weinreich furnizeazli dovezi concludente asupra dimensiunii şi ramificaţiilor sprijinului de care s-au bucurat naziştii în rîndurile intelectualităţii germane. El analizeazli cu multă minuţiozitate susţinerea şi încurajările de care au beneficiat naziştii din partea intelectualilor în politica dusă faţă de evrei. În primele luni de după preluarea puterii de elitre Hitler, reprezentanţii autorizaţi ai intelectualităţii au aprobat arderea cărţilor interzise. Din acest punct, lucrurile au evoluat lent, dar sigur, spre crimele în masă, spre genocid. Chiar înainte de venirea lui Hitler la putere, se pare cli Lenard ar fi zis (din cite îşi aminteşte Stark) : „ Uite de ce evreii ăştia trebuie azvîrliţi în fundul pămîntului ". Motivul ? Stark îi vorbise, „cu un aer îngrijorat, despre puternica influenţii exercitată de evrei în comerţ, în economie, în politică, în presă şi în sistemul educaţional".