Credinţele religioase în epoca neolitică Pentru istoricul culturii, ca şi pentru istoricul religiilor, China constituie un subiect privilegiat de cercetare, într-adevăr, cele mai vechi documente arheologice urcă înspre mileniile al Vl-lea şi al V-lea; în câteva cazuri, cel puţin, se poate urmări continuitatea diferitelor culturi preistorice şi se poate chiar preciza contribuţia lor la formarea civilizaţiei chineze clasice. Pe de altă parte, aşa cum poporul chinez descinde din multiple combinări etnice, cultura sa constituie o sinteză complexă şi originală, în care se poate totuşi decela aportul mai multor izvoare. Prima cultură neolitică este aceea de la Yangshao, după numele satului în care s-au găsit, în 1921, vase de argilă pictate. O a doua cultură neolitică, caracterizată printr-o ceramică neagră, a fost descoperită în 1928, lângă Longshan. Dar abia după 1950, graţie numeroaselor săpături efectuate în ultimii treizeci de ani, s-au putut clasifica toate fazele şi profilurile culturilor neolitice. Prin datarea cu radiocarbon, cronologia a fost radical modificată. La Ban po (în provincia Shanxi) s-a scos la lumina zilei cea mai veche aşezare aparţinând culturii Yangshao; datarea cu radiocarbon indică ~ 4115 sau ~ 4365. Aşezarea a fost locuită, în mileniul al V-lea, timp de 600 de ani. Dar Ban po nu reprezintă primul stadiu al culturii Yangshao1. După Ping-ti Ho, autorul ultimei sinteze despre preistoria chineză, agricultura practicată în mileniul al Vl-lea era o descoperire locală, ca şi domesticirea anumitor animale, ori ceramica şi metalurgia bronzului2. Or, până de curând, dezvoltarea culturilor neolitice şi epoca bronzului chinez erau explicate prin difuziunea agriculturii şi a metalurgiei pornind de la unul sau mai multe centre din Orientul antic. 

Nu ne revine nouă rolul de a lua partea unora sau a altora în această controversă. Pare un lucru sigur că anumite tehnologii au fost inventate, sau radical modificate, în China. Este posibil, de asemenea, ca China protoistorică să fi primit numeroase elemente culturale de origine occidentală, difuzate de-a lungul Siberiei şi stepelor Asiei Centrale. Documentele arheologice sunt susceptibile să ne ofere mărturii despre anumite credinţe religioase; dar ar fi zadarnic să tragem concluzia că aceste credinţe reprezintă întreg sistemul religios al populaţiilor preistorice. Mitologia, teologia, structura şi morfologia ritualurilor sunt greu de descifrat numai pe bază de material arheologic. Aşa, de exemplu, documentele scoase la lumină prin descoperirea culturii neolitice de la Yangshao se referă, aproape în întregime, la idei şi credinţe în legătură cu spaţiul sacru, fertilitatea şi moartea, în sate, casa comunală este situată în centrul pieţei, înconjurată de colibe pe jumătate îngropate. Orientarea satului, ca şi structura locuinţei (groapa cu apă din mijloc, gura de fum) indică o cosmologie practicată de multe societăţi neolitice şi tradiţionale (cf. § 12). Credinţa în supravieţuirea sufletului este ilustrată de ustensilele şi alimentele depuse în morminte. Copiii erau îngropaţi alături de locuinţă, 1 Ping-ti Ho, The C r adie ofthe East, pp. 16 sq. 2 Ibid., pp. 43 sq., 91 sq., 121 sq., 177 sq. De la Gautama Buddha până la triumful creştinismului în mari urne prevăzute sus cu o deschizătură, pentru a permite sufletului să iasă şi să revină3. Altfel spus, urna funerară era „casa” mortului, idee amplu exprimată în cultul strămoşilor din perioada bronzului (epoca Shang). Vasele din argilă vopsite cu roşu şi decorate cu „temă funerară” (death pattern) sunt deosebit de interesante4. Trei motive iconografice – triunghiul, tabla de şah, cochilia – se găsesc numai pe vasele de uz funerar. Or, aceste motive sunt strâns legate de un simbolism destul de complex, asociind noţiunile de unire sexuală, de naştere, regenerare şi re-naştere. Se poate presupune că această decoraţie consemnează speranţa în supravieţuire şi întro „renaştere” în cealaltă lume. Un desen înfăţişând doi peşti şi două figuri antropomorfe reprezintă probabil o fiinţă supranaturală sau un „specialist al sacrului”, vrăjitor sau preot5. Dar interpretarea desenului e încă nesigură. Peştii au, desigur, o semnificaţie sexuală şi calendaristică, în acelaşi timp (vremea pescuitului corespunde unui moment anumit al ciclului anual). Distribuirea celor patru figuri poate sugera o imagine cosmologică.