Iubite cetitorule, află că aici vorbim despre o întîm plare a împăratului persian Kira şi mai ales a fiului său Ferid. înălţimea sa împărătească voind să suppie morţii pe f iul său prea iubit, filosofii sfetnici împărăteşti s-au înfăţişat înaintea sa cu dovezi şi pilde iscusite, înlăturînd acea faptă cumplită. Se va vedea că o muiere a fost pricina năpăstuirii lui Ferid, după cum multe din cumpetele lumii şi durerile omeneşti s-au iscat şi se iscă tot din pricina amăgirilor dulci ale fiicelor Evei. Să ştii că Kira împăratul persian a stăpînit în vremea veche, înainte de a fi răsărit la Vetleem lumina cea nouă a credinţii.

După cît au arătat învăţaţii de odinioară Cte- sia, Herodot, Dionisie, Diodor şi Tarik Fenai, cea mai mare împărăţie, după a faraonilor egipteni, a împăraţilor per- sieni a fost; însă în curgerea vremii inimile războinicilor se moleşesc • de bunătăţile dobînzilor şi împăraţii trec de la sabie şi sînge la desmierdările păcii; aşa încît împărăţia persienilor a slăbit cu timpul şi s-a împuţinat, strîm- tîndu-şi hotarele ; dar huzurul vieţii şi ascuţişul minţii au sporit. La împărăţia lui Kira şi la curţile cele din nou clădite de la Babahan se arătau mai mult blînde obraze filo- sofeşti în loc de chipuri aspre ale căpitanilor cuceritori. Aceştia dormeau în jurul împăraţilor biruinţii, în mormintele cele mari, — la Pasargada, unde avea tihnă veşnică Kir cel mare, şi la Persepolis, unde a pus Alexandru Macedoneanul cenuşa lui Darie. Kira împărat se desfăta de toate bunătăţile pămîn tului. La curtea sa cea nouă veneau darurile satrapiilor încărcate pe cămile şi catîri, de la marea Caspiei, şi de la malul Tigrului, şi de la Golful Persic, şi de la Şiraz unde, precum cunoşti, se află Valea Trandafirilor, şi se stoarce vinul cel mai bun din lume. Mai cu samă din âcest vin dulce îi plăcea lui Kira împărat să-i toarne paharnicul în cupa sa de aur.